Izolația caselor, din Egiptul Antic, Grecia și Imperiul Roman, până în prezent. De ce spuma poliuretanică este alegerea actuală
Izolația locuințelor are o istorie veche, care pornește de la cărămizile de noroi folosite în Egiptul Antic și ajunge până la spuma poliuretanică modernă. De-a lungul secolelor, oamenii au căutat mereu soluții pentru a-și menține casele confortabile și eficiente din punct de vedere energetic.
Izolația locuințelor nu este doar un concept modern, ci are rădăcini adânci în istorie. De mii de ani, oamenii au căutat metode ingenioase pentru a-și menține locuințele confortabile și protejate de intemperii.
În Egiptul Antic, cărămizile de noroi ajutau la menținerea răcoarei în interiorul clădirilor, în timp ce în Grecia Antică, azbestul era folosit pentru rezistența sa la căldură. Deși periculos după standardele moderne, azbestul era apreciat pentru proprietățile sale izolante. În Roma Antică, pluta era aplicată în apeducte pentru a păstra temperatura apei pe distanțe lungi.
În Evul Mediu, metodele erau mai simple, dar eficiente. Vikingii foloseau noroi pentru a sigila crăpăturile caselor, iar în castelele medievale tapiseriile groase atârnate pe pereți țineau aerul rece la distanță și sporind confortul interior. Revoluția industrială a adus azbestul în fabrici și gospodării, până când pericolele pentru sănătate au devenit evidente în anii 70.
În anii 30 și 40, oamenii foloseau soluții neașteptate pentru izolare: păr de cal, ziare, fotografii sau chiar păpuși pentru a umple pereții și a reduce curenții de aer. Tot în această perioadă, a fost dezvoltată celuloza, un pas important în evoluția materialelor izolante.
De la cărămizi de noroi la spuma poliuretanică
În anii 50 și 60, vata de sticlă și celuloza tratată ignifug au devenit materiale populare. Din 1965, instalarea izolației în pereți a devenit obligatorie în noile locuințe, contribuind la creșterea eficienței energetice.
Anii 70 au adus spuma poliuretanică, care formează un strat etanș, reducând pierderile de aer și costurile cu energia. Inițial mai puțin utilizată, astăzi spuma poliuretanică este una dintre cele mai eficiente soluții de izolare.
În prezent, cele mai folosite materiale sunt vata de sticlă, celuloza, polistirenul și spuma poliuretanică. Creșterea interesului pentru eficiența energetică și reducerea amprentei de carbon face ca spuma să fie tot mai frecvent aleasă, datorită capacității sale de a sigila complet clădirea și de a reduce costurile cu energia.
