Povestea de dragoste fantastică dintre Eliade şi Maitreyi. Ce a spus frumoasa indiancă, la 42 de ani de la despărţire: „Zac întrebându-mă de ce a distrus el această iubire”
În anul 1928, Mircea Eliade a trăit o poveste de dragoste intensă alături de Maitreyi Devi, o tânără de doar 16 ani, fiica renumitului filosof indian Surendranath Dasgupta, sub îndrumarea căruia Eliade studia gramatica sanscrită și filosofia hindusă.
Obligat să revină în România, Eliade a decis să colecționeze toate scrisorile și bilețelele de dragoste pentru a scrie romanul „Maitreyi”, inspirat de frumoasa indiancă, potrivit Adevarul.ro.
După ce și-a finalizat studiile la Facultatea de Filosofie din București în 1928, Eliade a plecat într-o călătorie la Roma, de unde i-a trimis o scrisoare maharajahului Manindra Chandra Nandy de Kassimbazar, un cunoscut protector al artelor și științelor, solicitându-i o bursă pentru a studia filosofia indiană sub îndrumarea celebrului profesor Surendranath Dasgupta.
Sprijinul acordat de maharajah i-a permis tânărului filosof român să ajungă în noiembrie 1928 la Calcutta, unde, la Biblioteca Imperială, l-a întâlnit pe Dasgupta și a început studiile avansate în domeniul limbii sanscrite și filosofiei hinduse.
Eliade se mută în casa profesorului, tatăl lui Maitreyi
Fiind un student dedicat și apreciat, Eliade a primit invitația de a se muta în casa profesorului său. Aici, a cunoscut-o pe Maitreyi, însă la început nu a simțit nicio atracție față de tânără. În romanul său „Maitreyi”, Eliade descrie primele impresii despre aceasta: „Mi se părea urâtă ― cu ochii ei prea mari și prea negri, cu buzele cărnoase și răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză...”.
Totuși, în scurt timp, Eliade s-a îndrăgostit profund de Maitreyi, iar relația lor a început să se desfășoare în secret. Pentru a comunica fără a atrage atenția familiei, Eliade a învățat-o pe Maitreyi limba franceză, iar aceasta l-a inițiat în bengaleză.
Descrierea lui Eliade în roman ilustrează cât de senzuală și pură era Maitreyi: „O fecioară care ajunge amanta perfectă în cea dintâi noapte”.
După multe întâlniri tainice și momente petrecute împreună, Eliade, la vârsta de 23 de ani, a decis să o ceară în căsătorie pe Maitreyi.
Însă, când Dasgupta a aflat despre intențiile lor, reacția lui a fost categorică, refuzând orice posibilitate de căsătorie între un creștin și fiica sa hindusă. În aceste condiții, Eliade a fost nevoit să părăsească India în 1931.
Eliade a suferit foarte mult din cauza despărițirii. Așa s-a născut romanul Maitreyi
Marcat profund de această despărțire și de dragostea eșuată, Eliade a adunat toate scrisorile, jurnalul său personal și alte amintiri, transformându-le în romanul „Maitreyi”, publicat în 1933, când avea doar 26 de ani. Cartea a fost primită cu entuziasm de cititori și critici.
În 1971, Maitreyi Devi, aflând de la sanscritologul român Sergiu Al. George despre romanul care îi poartă numele, a fost profund tulburată.
Determinată să ofere propria perspectivă asupra poveștii lor de dragoste, ea a scris romanul „Dragostea nu moare” („Na Hanyate”), publicat în 1974 și premiat de Academia de Litere din India. În 1976, romanul a fost tradus în engleză, oferind o nouă viziune asupra relației lor pentru cititorii din întreaga lume.
Cei doi s-au revăzut o singură dată, în 1973, la Chicago, după publicarea romanului lui Maitreyi.
„Zac întrebându-mă de ce a distrus el această iubire, un dar al lui Dumnezeu. Şi ce, dacă el trebuia să plece? Dacă am fi izbutit ca, în zece ani, să ne scriem câte o singură scrisoare, ar fi fost de ajuns.
Cu această unică scrisoare, noi am fi trecut peste oceanele şi continentele care ne despărţeau. Cele două euri ale noastre ar fi redobândit desăvârşirea. Dar pot oare occidentalii să înţeleagă toate astea? Pentru ei, desăvârşirea iubirii are loc în pat. Totuşi, el ştia, cu siguranţă ştia.
Mă pot vedea din nou pe mine însămi, în braţele lui, în chenarul uşii. El îmi şopteşte: Nu trupul tău, Amrita. Eu vreau să-ţi ating sufletul”, mărturisea Maitreyi Devi în cartea „Dragostea nu moare”.
Mircea Eliade, savant, istoric al religiilor și filosof, s-a stins din viață pe 22 aprilie 1986, la vârsta de 79 de ani, din cauza unui cancer generalizat. Serviciul funerar și incinerarea au avut loc la Capela Rockefeller din cadrul Universității din Chicago, în prezența unor prieteni apropiați, precum Saul Bellow, Paul Ricoeur și Ioan P. Culianu.
