Sfârșitul lui Carol al II-lea. Uciderea unui om politic legendar l-a scos din cărți pentru totdeauna
Domnia lui Carol al II-lea a fost marcată de numeroase crize politice și sociale, însă momentul care a anunțat declinul definitiv al regimului său a fost asasinarea premierului Armand Călinescu, unul dintre cei mai influenți oameni politici ai perioadei.
Evenimentul din 21 septembrie 1939 a zdruncinat puternic stabilitatea internă și a deschis un lanț de evenimente ce aveau să ducă, un an mai târziu, la abdicarea regelui.
Asasinatul care a zguduit puterea de la București
Armand Călinescu era considerat omul forte al guvernului și principalul adversar al Mișcării Legionare. Fidel regelui și promotor al unei politici dure împotriva extremismului, el devenise unul dintre pilonii principali ai regimului autoritar instaurat de Carol al II-lea, potrivit Wikipedia.
La 21 septembrie 1939, Călinescu a fost atacat și ucis la București de un comando legionar. Asasinatul a șocat opinia publică și a arătat cât de vulnerabil devenise regimul, în ciuda măsurilor dure de securitate și a controlului exercitat de autorități.
Moartea premierului a lăsat un gol important în mecanismul de putere, deoarece acesta era omul care gestiona direct conflictele interne și menținea sub control opoziția radicală.
Represaliile și radicalizarea scenei politice
Reacția autorităților a fost imediată și extrem de dură. Au urmat arestări și execuții ale membrilor Mișcării Legionare, iar conflictul politic s-a transformat într-un cerc al violenței și al represiunii.
Deși, pe termen scurt, autoritățile au reușit să reprime opoziția legionară, măsurile drastice au adâncit tensiunile din societate. Regimul lui Carol al II-lea a început să fie perceput tot mai mult ca unul dependent de forță, nu de legitimitate politică.
Asasinarea lui Călinescu a demonstrat că autoritatea regelui nu mai putea garanta stabilitatea internă, iar fisurile din sistem deveneau tot mai evidente.
După izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, presiunile externe asupra României au crescut dramatic. În vara anului 1940, România a fost obligată să accepte pierderi teritoriale majore, evenimente care au provocat o explozie de nemulțumire în rândul populației.
Cedările teritoriale au fost percepute ca un eșec total al conducerii statului, iar Carol al II-lea și-a pierdut rapid sprijinul armatei și al clasei politice. Protestele și presiunile politice au devenit imposibil de controlat.
În acest climat, regele a fost forțat să abdice pe 6 septembrie 1940 și să plece în exil, lăsând puterea în mâinile generalului Ion Antonescu și ale noului regim.
Momentul care a schimbat cursul istoriei
Istoricii consideră că uciderea lui Armand Călinescu a fost unul dintre momentele decisive care au anunțat sfârșitul regimului carlist. Eliminarea celui mai important om politic al său a slăbit mecanismul de control al puterii exact într-un moment în care Europa intra în război, iar România urma să fie supusă unor presiuni uriașe.
Un an mai târziu, Carol al II-lea era deja în afara scenei politice, iar regimul său devenise istorie. Moartea lui Călinescu nu a fost singura cauză a prăbușirii, dar a reprezentat semnalul clar că puterea regelui începea să se destrame, iar finalul domniei sale devenise doar o chestiune de timp.
