Simţi că eşti victima posesivităţii iubitului? Iată ce poţi face într-o astfel de situaţie
Tot timpul te simţi responsabilă pentru nesiguranţa iubitului şi crezi că e de datoria ta să îl faci să se simtă în siguranţă? Renunţi la propriile plăceri doar pentru că îţi este frică să nu îţi superi partenerul? Faci ceea ce îţi doreşti, dar îţi minţi iubitul în această privinţă? Dacă răspunsul la oricare dintre aceste întrebări este da!, atunci eşti în mod cert victima posesivităţii celui de lângă tine şi nu faci decât să contribui la dezvoltarea acesteia.
Posesivitatea este o consecinţă directă a abandonului de sine, care conduce în primul rând la nesiguranţă. O persoană devine posesivă atunci când simte nevoia ca partenerul să compenseze golul înterior şi nesiguranţa create de abandonul de sine. A avea grijă să îi asiguri partenerului acest fals confort de care pretinde că are nevoie nu faci decât să perpetuezi problema la nesfârşit.
Puţină iubire de sine, fără a ajunge la egoism, este, poate, soluţia cea mai bună. Dacă ai grijă de copilul care încă trăieşte în tine, vei înţelege că nici încercarea de a avea grijă de frustrările partenerului şi nici aceea de a-i modela comportamentul în funcţie de propriile dorinţe nu sunt benefice unei relaţii.
Poţi deveni, în schimb, un model pozitiv pentu fiinţa pe care o iubeşti, atunci când îi arăţi ce înseamnă cu adevărat să îţi pese. Şi pentru a face asta este important să accepţi că indiferent cât de iubitoare eşti şi cât de mult dăruieşti celuilalt, acesta se va vindeca de posesivitate doar în clipa în care va învăţa să se iubească pe sine.
