George Copos: «Din păcate, nu mai pot nici eu!»
„Planeta se scufundă!", nu sunt doar vorbele lui Copos, ci un lucru care pare să devină certitudine. Şi omul de afaceri duce lipsă de lichidităţi, iar jucătorii au aşteptat două luni să-şi primească salariile.
Cu Dinu Gheorghe care ameninţa cu demisia, şi cu Şumudică gata să-l urmeze, Rapidul stătea pe un butoi cu pulbere după meciul cu Brăneşti.
Copos s-a ţinut de cuvânt, a calmat spritele la club, iar vineri a achitat toţi banii către jucători „Din păcate nu mai pot nici eu", recunoaşte Copos, care după aproape un deceniu petrecut în Giuleşti spune franc: „Am făcut şi eu multe greşeli".
Omul de afaceri nu renunţă la Rapid, deşi afacerile pe care le are stagnează. Motivul ? Acesta nu poate uita cum a achiziţionat clubul, unul în care a investit imens.
„Amintirile au farmecul lor. În 1992 voiam să dau bucurie unor oameni. Afacerile mi-au mers bine în acel an, iar când am venit, Rapid era pe ultimul loc. Am găsit condiţii jalnice. Jucătorii se pregăteau la baza Pasteur, iar pe Giuleşti era doar un teren cu zgură, un fel de zmocuri cu noroi. Mi-i amintesc ca şi acum... pe Ţâră şi Chiriţă, cum se spălau la cişmea, plini până la brâu de noroi. Noi eram un club amărât".
