O singură țară din UE ar rămâne sigură în cazul unui Al Treilea Război Mondial
Pe fondul războaielor regionale și al tensiunilor nucleare crescânde se naște o întrebare: unde ar mai putea fi siguranță în lume? Nu există un loc complet ferit de pericole, dar unele țări au șanse mai mari să nu fie atinse de conflicte. Studiile realizate de universități din Marea Britanie, SUA și Australia arată că doar o singură țară din Uniunea Europeană ar putea oferi siguranță în cazul izbucnirii celui de-Al Treilea Război Mondial.
Restul „refugiilor” planetei se află la mii de kilometri de marile puteri militare. Aceste locuri nu garantează pacea, dar oferă distanță, resurse și, mai ales, timp, singurele monede care vor conta într-o lume în război, potrivit unui studiu publicat în Discrete Dynamics in Nature and Society.
Antarctica, continentul fără dușmani
Oamenii de știință consideră Antarctica cel mai izolat loc de pe planetă și, în teorie, unul dintre cele mai sigure. Interdicția internațională privind desfășurarea de arme și baze militare o protejează de atacuri directe.
Totuși, nu ar scăpa de efectele colaterale ale unui război nuclear. Schimbările climatice și topirea calotei ar transforma continentul într-un spațiu instabil.
În cazul unei explozii nucleare globale, cercetările Asociației Americane pentru Avansarea Științei arată că până la 30% din gheața marină ar putea dispărea, provocând inundații și variații climatice extreme.
Ar fi o zonă lipsită de infrastructură, resurse și posibilitatea de a susține viața umană pe termen lung. Antarctica ar fi un refugiu temporar, dar nu o soluție de supraviețuire.
Argentina - „ultimul bastion agricol al lumii”
Argentina este una dintre puținele țări capabile să se autosusțină în cazul colapsului comerțului global. Studiile Universității Rutgers arată că terenurile fertile și producția agricolă uriașă ar asigura hrană suficientă pentru populație, chiar și după un conflict nuclear.
Politica de neintervenție și distanța mare față de marile alianțe militare o fac o țintă improbabilă. În plus, clima variată și resursele de apă ar permite o refacere rapidă a ecosistemului.
Oamenii bogați și investitorii internaționali cumpără deja terenuri aici, considerând-o „planul B” al umanității. Dr. Alan Robock, care a coordonat studiul, susține că Argentina ar putea fi „ultimul bastion agricol al lumii” în cazul prăbușirii lanțurilor de aprovizionare.
Islanda, mică, izolată și autosuficientă energetic
Islanda se bazează pe energie geotermală și hidroelectrică, ceea ce o face independentă de importurile de combustibili. Poziția sa izolată în Atlanticul de Nord o ține departe de rutele strategice și de arsenalul marilor puteri. Într-un război global, efectele iernii nucleare ar fi mai blânde aici.
Guvernul islandez are planuri de urgență care includ stocuri de tablete de iod, pentru a proteja populația de radiațiile iodului-131. În plus, densitatea scăzută a populației reduce riscul contaminării și al panicii.
Studiile arată că, deși nu ar fi complet neatinsă, Islanda ar putea menține un minim de stabilitate, bazându-se pe resursele proprii și pe solidaritatea socială.
Elveția, fortăreața neutră a Uniunii Europene
Elveția este singura țară din Uniunea Europeană considerată relativ sigură. Neutralitatea sa, menținută de peste două secole, a protejat-o în ambele războaie mondiale. Â
În anii Războiului Rece, autoritățile au construit mii de adăposturi nucleare sub clădiri, suficiente pentru întreaga populație.
Aceste buncăre, echipate cu sisteme de aer filtrat, provizii și ieșiri de urgență, pot rezista la prăbușiri și radiații.
Potrivit șefului protecției civile din Geneva, „dacă o clădire s-ar prăbuși, adăpostul ar rămâne intact”.
Neutralitatea politică, geografia alpină și disciplina populației oferă Elveției o combinație rară de protecție și ordine. Într-un conflict global, ar fi probabil singura enclavă europeană funcțională.
Australia, continentul autosuficient
Australia are avantajul distanței. Este departe de marile focare militare și are capacități uriașe de producție agricolă și energetică. Studiile din 2022 au identificat-o drept una dintre cele mai pregătite țări pentru un colaps global.
Infrastructura modernă, administrațiile locale eficiente și experiența în gestionarea dezastrelor naturale o fac capabilă să se reorganizeze rapid. Australia ar suferi, desigur, efectele indirecte – praf radioactiv și perturbări climatice – dar ar putea menține o ordine internă.
Cu acces la oceane, resurse minerale și parteneri regionali precum Noua Zeelandă, continentul australian ar fi o bază de reconstrucție a lumii postbelice.
Noua Zeelandă, un laborator al supraviețuirii
Noua Zeelandă ar fi o altă opțiune majoră. Cu o populație mică și o industrie agricolă robustă, ar putea hrăni locuitorii fără comerț extern.
Într-un studiu publicat în Discrete Dynamics in Nature and Society, cercetătorii au arătat că națiunea ar supraviețui unui conflict nuclear datorită echilibrului dintre resursele naturale și stabilitatea politică.
Totuși, izolarea ar impune restricții severe: lipsa importurilor de combustibili, cauciuc și substanțe chimice ar afecta economia.
S-ar putea ajunge la o formă de organizare strictă, bazată pe raționalizarea alimentelor și energiei. Cu toate acestea, modelul social coeziv și disciplina populației i-ar permite Noii Zeelande să mențină ordinea și speranța.
Indonezia și Filipine, neutralitatea strategică
Indonezia și Filipine mizează pe poziția geografică și pe atitudinea neutră în politica globală.
Președintele indonezian Joko Widodo a afirmat că „lumea nu trebuie împărțită în blocuri rivale”, iar această politică de nealiniere le ferește de confruntări directe.
Deși ar avea dificultăți în aprovizionarea cu alimente, menținerea relațiilor comerciale cu Australia ar compensa o parte din pierderi.
Populațiile locale unite și capacitatea de a produce energie din surse proprii ar fi atuuri decisive. Cu infrastructură limitată, dar spirit comunitar puternic, aceste națiuni ar putea supraviețui la scară regională, departe de ambițiile marilor puteri.
Națiunile insulare din Pacific, supraviețuire prin simplitate
Insulele din Pacific – Kiribati, Vanuatu, Insulele Solomon sau Insula Paștelui – sunt considerate ultimele refugii ale omenirii.
Aflate la mii de kilometri de orice bază militară, ele ar fi protejate de distanță și de lipsa interesului strategic.
Populațiile trăiesc prin metode tradiționale, low-tech, care nu depind de comerț global.
Agricultura de subzistență, pescuitul și energia solară le-ar permite să continue existența chiar și în izolare totală.
Studiile britanice arată că aceste comunități au un avantaj unic: știu deja cum să trăiască simplu. Într-o lume distrusă, simplitatea ar deveni forma supremă de civilizație.
