Peștera Sfendoni din Creta, o minune naturală veche de milioane de ani. 80.000 de turiști o vizitează anual
În adâncurile Muntelui Psiloritis, Peștera Sfendoni, cea mai mare din Creta, fascinează vizitatori din întreaga lume. Cu stalactite și stalagmite impresionante, camere cu forme și culori variate, peștera păstrează legende vechi și urme ale vieții umane și animale din milenii. De la refugiu pentru revoluționari la depozit de brânză, locul combină istoria cu frumusețea naturală.
Una dintre cele mai renumite din Grecia, peștera captivează de generații întregi cu povești și legende, unele înfricoșătoare.
O minune naturală veche de milioane de ani
Sfendoni se află la 650 de metri altitudine, la doar câțiva kilometri de satul Zoniana, în Creta centrală, și face parte din Parcul Natural Psiloritis, protejat de UNESCO, potrivit eKathimerini.
Studiile arheologice indică faptul că peștera datează între 5 și 8 milioane de ani, iar în 1987 au fost descoperite urme de viață umană din perioada Minoică timpurie, dar și fosile de animale dispărute, cum ar fi cerbii roșii.
Cavitățile sale spectaculoase includ camere denumite „Palatul” și „Parthenon,” unde stalactitele și stalagmitele creează forme ce amintesc de cascadă sau de temple antice, iar culorile și simetria fascinează orice vizitator.
Legende și povești din adâncuri
Peștera Sfendoni este și un loc al legendelor. Camera „copilului pierdut” ascunde povestea unui schelet descoperit în urmă cu decenii, iar „sanctuarul zânei” păstrează legenda păstorului care a încercat să sărute o zână și a fost blestemat.
„Prima cameră a peșterii se numește ‘sanctuarul zânei.’ Și-a luat numele de la zâna despre care se crede că a trăit acolo demult. Legenda spune că un păstor care o văzuse a vrut să o sărute, dar ea îi scăpa de fiecare dată. Când, într-un moment, a pus o capcană și a prins-o, ea i-a spus: ‘Dacă nu mă săruți, voi dori ca familia ta să producă întotdeauna mătase, dar dacă mă săruți, voi blestema pe toți să aveți mâinile tremurânde pentru totdeauna.’ Neputând rezista, a sărutat-o, iar frica a bântuit satul de atunci. Îmi amintesc că descendenții acelui păstor, chiar și acum două decenii, continuau să creadă în blestem și spuneau că mâinile le tremurau din această cauză,” povestește cel mai cunsocut ghid al locului care și-a petrecut copilăria în preajma misterioase peșteri.
Pe lângă farmecul misterelor, peștera a servit comunitatea locală, fiind folosită pentru maturarea brânzei datorită temperaturii constante.
Accesul liber, permis până la începutul anilor 2000, a afectat însă unele formațiuni. Astăzi, traseele din oțel și frânghii permit vizitarea a două treimi din peșteră, inclusiv persoanelor cu mobilitate redusă.
Peste 70.000 de turiști vin anual să descopere această combinație de istorie, natură și legendă.
