Tragedia de la Natisone. Familiile tinerilor români cer despăgubiri de 3,7 milioane de euro
Pe 31 mai 2024, râul Natisone a înghițit vieţile a trei tineri români: Bianca Doroş (20 de ani), Patrizia Cormos (23 de ani) și Cristian Molnar (25 de ani). Cei trei au murit înecați, sub ochii lumii, în timp ce echipele de intervenție întârziau să ajungă la ei.
După mai bine de un an, părinții și frații lor cer statului italian despăgubiri în valoare de 3,7 milioane de euro și, mai ales, asumarea responsabilității pentru întârzierile care au costat trei vieți omenești, relatează Rainews.
Familiile cer despăgubiri uriașe
Potrivit avocatului Maurizio Stefanizzi, responsabilitatea tragediei revine nu doar celor aflați în serviciu atunci – trei pompieri și un operator medical de la Sores – ci și instituțiilor de care aceștia aparțin: Ministerul de Interne și Agenția Regională de Coordonare pentru Sănătate.
„Suferința părinților a fost amplificată de agonia prelungită. Tinerii au murit prin înecare după peste 40 de minute de așteptare a salvatorilor, iar familiile au trăit acele clipe interminabile aproape în direct la televizor”, a spus avocatul Stefanizzi pentru presa italiană.
Sumele cerute sunt:
- 1.269.000 € pentru familia Patriziei Cormos
- 1.200.000 € pentru familia Biancăi Doroş
- 1.243.000 € pentru familia lui Cristian Molnar
În total: 3.700.000 €, calculate conform unui tabel unic național și jurisprudenței italiene în materie.
Proces pentru ucidere din culpă
Cazul a ajuns în instanță. Judecătorul de instrucție din Udine a stabilit judecată imediată pentru operatorul Sores acuzat că a întârziat activarea elicopterului de salvare și nu a folosit linia de urgență pentru a cere sprijin. Procesul lui începe pe 17 noiembrie 2025.
Cei trei pompieri vor fi judecați separat, pe 2 decembrie 2025, dacă cele două proceduri nu vor fi unite.
Strigătul după ajutor și agonia de 41 de minute
Tragedia s-a desfășurat sub privirile lumii întregi. Cei trei tineri se aflau la Premariacco, lângă râul Natisone. În câteva minute, apa s-a revărsat și i-a prins între maluri.
Au urmat 41 de minute de apeluri disperate la 112. În acest timp, debitul râului a crescut de la 20 de metri cubi pe secundă la 135.
În apelurile telefonice, Patrizia plânge și imploră ajutor, Cristian strigă „Hilfe!” (ajutor, în germană), iar Bianca rămâne încremenită de frică. Răspunsurile operatorilor sunt reci, birocratice, promițând că „mai durează un pic”.
Scriptul apelurilor la 112 (redat de emisiunea Le Iene):
Primul apel – ora 13:29
P: „Alo, suntem la Premariacco, am venit lângă un lac, e o cărăruie, suntem aici, s-a inundat tot”
V: „Știu că la Premariacco e un râu, Natisone. Poate e acela?”
P: „Nu știu dacă e acela, e prima dată când venim aici”
V: „Ce vedeți? Povestiți-mi”
P: „Suntem între copaci, aproape de un pod”
V: „Și care e problema? Vedeți apa crescând și sunteți cu mașina în apă?”
P: „Nu, nu, nu. Am venit pe jos. Apa a început să crească și am rămas blocați ca pe o insulă”
V: „Câți sunteți?”
P: „Suntem trei. Vă rog să vă grăbiți, se inundă tot”
V: „Da, trimit imediat echipajul”
Al doilea apel – ora 13:36
P: „Apa se extinde, suntem blocați”
V: „Nu puteți urca mai sus?”
P: „Nu, apa e prea mare, curentul ne ia”
V: „Trimiteți locația pe WhatsApp. Venim, dar durează un pic”
P: „Nu mai avem timp. În câteva minute suntem în apă”
V: „Țineți-vă bine, venim”
(Cristian strigă „Hilfe!” în fundal. Patrizia plânge: „Vă rog, domnule...”)
Al treilea apel – ora 13:48
P: „Apa crește, nu mai avem mult timp. Vă rog!”
V: „Venim, dar mai durează un pic”
P: „Poate cu elicopterul...”
V: „Da, l-am activat și pe acela”
P: „Nu mai putem, în două minute e totul sub apă”
V: „Trimiteți poze și un video ca să avem repere”
Patrizia trimite imagini și un video cu chipul Biancăi, îngrozită. Apoi apelul se întrerupe.
La ora 14:00, prima echipă de pompieri ajunge, dar curentul e prea puternic. La 14:10, Natisone îi înghite pe toți trei. La 14:13, sosește și elicopterul – prea târziu.
