Lenin a murit de sifilis, nu în urma unui atac cerebral

Cu mult imp în urmă, istoricii au căzut de acord asupra faptului că celebrul revoluţionar rus, Vladimir Ilych Lenin a suferit trei atacuri cerebrale, care au condus la decesul acestuia.

Însă, o serie de noi dovezi au dezvăluit că Lenin ar fi murit din cauza unei boli cu transmitere pe cale sexuală, sifilis.

După moartea acestuia, în 1924, sovieticii au depus reale eforturi în acoperirea comportamentului său excentric, sau accesele de furie ale lui Lenin.

Totuşi, scriitoarea britanică Helen Rappaport a descoperit o serie de dovezi ce confirmă faptul că Lenin ar fi suferit de endartitis luetica - neurosifilis - o formă a bolii care afecteză în special creierul.

Ea descoperit printre documentele păstrate la Universitatea Columbia, din New York mai multe referinţe asupra afecţiunilor de care suferea Lenin, făcute chiar de marele savant rus, Ivan Pavlov.

Câştigător al Premiului Nobel, Pavlov a mărturisit că "revoluţia a fost făcută de un nebun bolnav de sifilisul creierului".

"Cei mai buni medici de la Kremlin ştiau adevărata cauză a morţii lui Lenin, însă autorităţile le-au impus o conspiraţie a tăcerii, ce a durat mai multe decenii.

Cu toate astea, cel mai vocal om din acele vremuri, a fost marele profesor Ivan Pavlov, care după revoluţia din 1917 s-a opus cu înverşunare regimului bolşevic.

Însă, Lenin a realizat importanţa şi geniul lui Pavlov pentru Rusia aşa că i-a garantat savantului, imunitatea sub orice condiţii. Fapt ce i-a permis lui Lenin să vorbească fără oprelişte.

Pavlov îi cunoştea pe toţi medicii de top veniţi să examineze creierul lui Lenin, după moartea lui în 1924 şi cu toţii au confirmat diagnosticul lui Pavlov, neurosifilis."

Rappaport, autoare a mai multe cărţi de istorie a Rusiei, crede că Lenin ar fi pututu contacta boala de la o prostituată din Paris, în 1902.

În schimb, sovieticii au pus comportamentul ciudat al lui Lenin pe seama arterosclerozei, o boală ce afectează creierul în moduri similare sifilisului.