Lucian Bălan: «Am luat 50 de pastile cu vin şi vodcă!»
Internat la Psihiatrie şi rupt complet de lumea de afară, Lucian Bălan a acceptat să stea de vorbă cu reporterul ,,Click", pentru prima oară după evenimentele nefaste de săptămâna trecută.
Click!: Care este motivul pentru care aţi refuzat, de când sunteţi internat, orice contact cu presa? Totuşi, dumneavoastră aţi făcut parte din această breaslă...
Lucian Bălan: Mă întristează tare mult reacţia presei, atunci când vine vorba de drama unui om. Fie el simplu, fie cât de cât cunoscut în ţară. Cu toate că sunt rupt de ce se petrece ,,afară", au ajuns la urechile mele toate prostiile care s-au scris despre mine. S-au spus multe lucruri urâte, neadevărate. Prefer să nu comentez nimic din cele întâmplate.
Ce v-a determinat să recurgeţi la un asemenea gest extrem?În viaţă, orice om are momente sale de cădere. Pe mine m-a dărâmat, efectiv, felul mizerabil în care s-au comportat cu mine cei de la Steaua, după ce Victor Piţurcă a plecat de la echipa din Ghencea. Eu fusesem cooptat de Piţi anul acesta, în iulie, când mi s-a oferit şansa de a antrena o echipă de juniori.
Ţiţi Dumitriu a fost cel care, în urmă cu două săptămâni, a decis să renunţe la serviciile dumneavoastră?Dumitriu e genul care pândeşte orice ocazie prielnică pentru a obţine ceva. Sunt convins că nu Gigi a decis să fiu dat afară, ci Dumitriu şi Argăseală. Ei doi l-au influenţat pe Becali.
Cei din conducerea Stelei au invocat că obişnuiaţi să consumaţi băuturi alcoolice înainte de antrenamente şi că aţi luat bani împrumut de la colegi şi nu i-aţi mai returnat...Dacă distinsa conducere a Stelei şi-ar fi dorit antrenori sfinţi, ar fi făcut mai bine dacă ar fi apelat direct la Dumnezeu, nu la fotbalişti de valoare ai României. Da, am datorii. Cine nu are datorii în ziua de azi? Cât am lucrat la Steaua, mai bine de două luni, nu am primit niciun fel de salariu, nimic. Mai mult, nu mi s-a încheiat nici contractul, m-au amânat cât au putut până şi la acest capitol.
Greşelile mi le asum. Recunosc că nu am fost uşă de biserică. Însă am coloană vertebrală şi spun lucrurilor pe nume. Probabil că prin asta am deranjat pe cine nu trebuia. Da, am mai jucat la jocuri de noroc, am mai băut, dar nu la antrenamente. Asta poate confirma oricine care mă cunoaşte. Dacă era după mine, aş fi stat zi şi noapte pe teren. Fotbalul a fost lucrul cel mai de preţ din viaţa mea.
A fost? De ce folosiţi timpul trecut când vorbiţi de fotbal?Pentru că lumea fotbalului a înnebunit cu totul. Fotbalul nu mai este un sport, ci o afacere. Uneori, am fost acuzat de faptul că iubesc fotbalul mai mult decât însăşi familia mea. Acum, nu mai gândesc aşa. Mi-e scârbă de toate nedreptăţile făcute celor din generaţia mea, celor care în 1986, au reuşit să facă fericită o ţară întreagă.
«Steaua, echipa mea de suflet, mi-a distrus viaţa»
Aţi afirmat mai devreme că Steaua v-a distrus viaţa. Sincer, mi-aş fi dat şi viaţa pentru fotbal şi pentru această echipă. Cei patru ani pe care i-am petrecut, ca mijlocaş, la Steaua au însemnat enorm de mult pentru mine. După ce am renunţat la a mai juca, la 32 de ani, nu mi-a mers bine. Şi regret că nu am continuat să joc, măcar până pe la 35 - 36 de ani.
Aveam condiţie fizică, eram pasionat. Aşa a fost să fie. Şansa din vara acestui an a venit nesperat. Am crezut cu adevărat că mă voi putea pune pe picioare, că voi putea intra din nou în lumea fotbalului, ca antrenor.
Fotbaliştilor le e mult mai uşor. Se mută de la un club la altul, dar continuă să activeze. În cazul antrenorilor, lucrurile nu stau aşa de roz. Dacă pierzi un job, pot să treacă ani de zile până să fii din nou solicitat la o echipă sau alta.
Deci Steaua v-a stricat viaţa?Da, Steaua, echipa mea de suflet, mi-a distrus viaţa! Până să plec la Bucureşti, am lucrat în Baia Mare ca taximetrist şi ca moderator al unor emisiuni TV. Nu e puţin lucru să faci emisiuni cu Ilie Năstase, Ivan Patzaichin, Mariana Bitang, Leonard Doroftei sau Nadia Comăneci. Dar sufletul meu a rămas legat de Steaua. Am avut speranţe mari, care au fost distruse fără milă de nişte oameni fără caracter.
Găsit de mama lui şi dus de urgenţă la spital
Lucian Bălan se află internat la secţia Psihiatrie a Spitalului Municipal din Sighetu Marmaţiei, după ce marţi, 28 septembrie, a încercat să-şi pună capăt zilelor înghiţind medicamente combinate cu alcool.
Din fericire, fostul fotbalist, ajuns acum la 51 de ani a fost găsit la timp de mama sa şi dus de urgenţă la spitalul din Baia Mare, unde medicii l-au salvat. De acolo el a fost transferat la Sighetu Marmaţiei.
«Am vrut să mor în echipament sportiv»
Întors acum 10 zile la Baia Mare, urma să intraţi în stafful noii echipe de fotbal a oraşului. Ce s-a întâmplat?,,Binevoitorii" mei de la Steaua nu mi-au dat pace nici măcar aici. Au pus o ,,vorbă bună" la cine trebuia, am pierdut şi job-ul ăsta.
Aţi mai avut şi în trecut gânduri sinucigaşe? Gestul dumneavoastră a fost unul de a atrage atenţia sau chiar aţi vrut să încheiaţi socotelile cu viaţa?Nu am vrut să trag niciun semnal de alarmă. Am vrut, pur şi simplu, să mor. M-am îmbrăcat în echipament sportiv. Aşa am vrut să fiu găsit, mort. Am băut două sticle de vin, după care am luat vreo 40 de pastile de Diazepam şi altele 10 de altceva cu vodcă. Mi s-a rupt filmul. Mama a fost cea care m-a găsit, a chemat ambulanţa şi am fost dus la spital. Mi-am revenit abia a doua zi, când m-au transferat la Sighet.
Cum e aici, la psihiatrie?Toată lumea de aici se poartă frumos cu mine, mă respectă. Printre pacienţi, am deja un adevărat fan club. Vezi multe aici, ajungi să priveşti cu alţi ochi viaţa. Fac tratament, în câteva zile mă externează. O voi lua de la zero. Am nevoie doar de stabilitate profesională. Restul vine de la sine.
Ce le transmiteţi celor de la Steaua?Dumnezeu a ţinut, şi de această dată, cu mine. Îmi voi reveni, mă voi pune pe picioare. Becali este un mare, mare, accentuez, mare religios. Îi transmit că mă rog la Dumnezeu să-l răsplătească după faptele sale. Pe restul nu-i blestem, le doresc doar să aibă parte de acelaşi tratament de care m-am ,,bucurat" eu, anul acesta, la Steaua.
«Ţiţi Dumitriu este doar o lipitoare de care mi-e silă»
Dar lui Ţiţi Dumitriu?Ei, bine, mie mi-e silă de astfel de caractere! Ţiţi Dumitriu e genul de lipitoare. Să vă dau un exemplu. Când a fost şedinţa în care a fost ,,uns" preşedinte Duckadam, Dumitriu l-a întâmpinat pe Helmuth cu plecăciuni umile. L-a numit ,,domnule preşedinte" etc. După ce acesta a ieşit şi a intrat Argăseală, i-a spus acestuia: ,,Pentru mine, tot dumneavoastră veţi rămâne preşedinte!".
Ce regretaţi în viaţă?Faptul că am renunţat la fotbal mult prea devreme, că m-am întors din Spania şi că Steaua tratează fotbaliştii din generaţia mea ca pe nişte ,,persona non grata". Valentin Ceauşescu mi-a fost un prieten drag. Când jucam la Steaua, venea zi de zi pe stadion. El m-a ajutat să plec, în 1989, în Belgia şi, apoi, în Spania. În rest, nu regret nimic. Ce s-a întâmplat săptămâna trecută ţine de viaţa mea privată. E urât că cei din presă încearcă să-mi terfelească numele. Doar Dumnezeu are dreptul să mă judece.
