MaraTona, omul spectacol! Argentina - Nigeria 1-0
„Ellis Park" e stadionul rugby-ului în Johannesburg. Nu seamănă deloc cu gigantul „Soccer City" din Soweto. E undeva în sud-estul celui mai populat oraş din Africa de Sud şi face parte dintr-un amplu complex sportiv care mai cuprinde un stadion de atletism, o piscină olimpică şi arene de tenis. În traducere liberă, „Ellis Park" e un stadion dintr-o zonă sigură.
Chestia cu siguranţa pare a fi doar o chestie jurnalistică. Suporterii Argentinei n-au nicio treabă cu asta. De la ora prânzului bat din tobe pe străzi şi strigă „Argentina campeon".
Mai citeşte:
Maradona: "Cel care nu 'ucide' va plăti în cele din urmă! Nigeria ne putea egala!"
Coreea de Sud - Grecia 2-0 / A jucat şi Kapetanos - FOTO
Nu vor să audă de vuvuzele. Le detestă, ca mulţi alţi fani. „În Argentina n-ai supravieţui cinci minute dacă ieşi cu asta pe stradă", mărturiseşte un suporter venit tocmai de la Rosario.
Probabil ştie ce vorbeşte, pentru că nici ţara „pumelor" nu e locul în care să mergi cu celularul în mână şi căştile în urechi. Poţi supraviueţui lejer însă cu minge la picior. Argentinienii n-au uitat că i-am bătut în 1994, la Mondialul american.
„A fost una dintre cele mai dureroase înfrângeri ale noastre. Dincolo de victorie, România ne-a arătat atunci ce înseamnă fotbalul pe contraatac. Hagi a fost un mare jucător", îmi spune un alt suporter sud-american.
Încerc o trecere către prezent cu el şi îl întreb de Culio, Peralta şi Brandan, oameni pe care îi considerăm vedete în România. Reacţia e aceeaşi. Ridică din umeri.
„N-am auzit de ei dar dacă sunt argentinieni sunt buni", mi se răspunde. Zâmbesc. Sud-americanii au un orgoliu personal aparte. S-ar bate cu toată lumea ca fie recunoscuţi ei drept cei mai buni.
Începe meciul şi vreo 3.000 de argentinieni aşteaptă golul. Printre ei şi eu, convins că naţionala lor nu se poate împiedica de Nigeria. Măcar din elan şi din atmosferă trebuie să bată. Maradona e la costum şi se agită ca un leu în cuşcă.
De când şi-a lăsat barbă pare mai serios, dar manifestările de pe bancă îl trădează. E clar că omului îi filează o lampă. Dă din mâini, din picioare, iar la golul lui Heinze se întoarce către rezerve şi le arată ceva de genul „V-am zis eu că asta e schema?!".
Ce-i drept reuşita fundaşului de la Marseille a fost superbă. Corner bătut pe 11 metri, unde a apărut fotbalistul de 32 de ani, care a reluat imparabil cu capul la vinclu.
În perioada în care era jucător, Maradona cântărea 70 kg. La costum şi selecţioner al Argentinei, el are acum cu 20 de kg mai mult. Când s-a ocupat de droguri, Diego avea peste 100 de kg
Optimiştii ar spune că "El Pibe D'Oro" e antrenor şi nu maimuţoi, pesimiştii îndeamnă însă la calm. De ce? Pentru că după gol nigerienii au ajuns în câteva rânduri cu uşurinţă în poziţii clare de finalizare, semn că Argentina stă prost de la mijloc în jos.
Iar Messi? Ieri a fost doar cu driblingurile şi cu ratările. „Supervulturului" Enyeama, transformat peste noapte într-un superportar a scăpat doar cu o boabă, deşi a avut în faţă o haită de atacanţi de calibru, de la Tevez şi Higuain până la Di Maria şi Milito.
Senzaţia e că „pumele" nu sunt echipă, ci doar valori, însă un coleg de breaslă de la ziarul „Clarin", cel mai bine vândut în Argentina mă contrazice. „Băieţii ăştia ar face o foarte bună echipă fără Maradona", spune el iritat.
E clar, presa nu-l iubeşte pe fostul geniu din teren. Nici n-ar avea cum la modul în care se comportă. Argentina nu mai trăieşte însă prin Maradona. Respiră prin Veron, aleargă prin Mascherano, driblează prin Messi şi caută al treilea titlu mondial.
„E timpul. Au trecut 24 de ani de la ultimul, iar noi n-am mai jucat decât o finală. Nu se poate aşa ceva", îmi explică el. Eu ce să zic? Au trecut 12 ani de când n-am mai fost la Mondiale. Sper să nu mai treacă 12 ca să fim şi noi printre cei fericiţi.
Vezi aici GALERIE FOTO cu imagini din ziua a doua a Cupei Mondiale
