10 biserici sau mănăstiri la care e bine să te rogi de Paşte
Zeci de mii de credincioşi vin în fiecare an să se roage la icoanele făcătoare de minuni adăpostite de-a lungul vremii prin bisericile din întreaga ţară. Unele lăcaşuri de cult sunt încărcate de istorie, altele au devenit celebre datorită icoanelor sau moaştelor unor sfinţi importanţi, veneraţi de credincioşi. Click! vă spune poveştile celor mai cunoscute dintre acestea şi de ce merită să ajungi mai ales la o sărbătoare aşa mare cum e Învierea Domnului.
Mănăstirea Voroneţ, supranumită „Capela Sixtină a Estului”
Mănăstirea Voroneţ din Moldova, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneţ, astăzi localitate componentă a oraşului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava şi la numai 4 km de centrul oraşului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel Mare (1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni şi 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme. În anul 1993, UNESCO a inclus Biserica „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Voroneţ, împreună cu alte şapte biserici din nordul Moldovei, pe lista patrimoniului cultural mondial.
Mănăstirea Dervent sau Mănăstirea «Crucii de leac»
Mănăstirea Dervent se află în Satul Galiţa din judeţul Constanţa, în apropierea Dunării. Se poate ajunge din DN3, dar trebuie trecută Dunărea cu bacul, la Silistra. Pe locul unde acum se află biserica mănăstirii Dervent, în perioada împăratului roman Diocleţian, au fost martirizaţi patru creştini. Identitatea lor nu este cunoscută, însă s-au păstrat patru cruci de piatră care au puteri tămăduitoare. Dintre cele patru Sfinte Cruci care au existat iniţial la Dervent, una mare şi trei mai mici, după cum spune tradiţia “crescute din pământ”, în prezent se mai află două: cea mare, care are puteri tămăduitoare, e adăpostită în paraclisul din partea stângă a bisericii, iar cea mică se află în afara bisericii, în stânga altarului şi la ea se vindecă animalele bolnave. În biserica de la Mănăstirea Dervent există şi o Icoană Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului. Locul a devenit şi mai cunoscut de când în Cimitirul Bisericii a fost înmormântat cântăreţul Aurelian Preda, care a murit pe 27 septembrie 2016.
Mănăstirea Peştera Sfântului Andrei
Tot în judeţul Constanţa, te poţi ruga şi la Mănăstirea Peştera Sf. Apostol Andrei, care este situată în apropierea localităţii Ion Corvin. E construită în jurul unei peşteri în care tradiţia populară susţine că a trăit şi a creştinat Sfântul Apostol Andrei. După ce în timpul stăpânirii otomane peştera a fost dată uitării, prin 1943 a fost redescoperită de preotul Constantin Lembrău, împreună cu avocatul Ion Dinu, pentru ca în 1944 peşterea să fie resfinţită şi redată cultului. Complexul mănăstiresc deţine trei biserici. În cea mică e o sfântă raclă cu moaştele Sfântului Andrei. În centrul unei cruci aşezate în faţa Sfântului Altar se afla o părticică din degetul Apostolului, adusă din Grecia, dar şi părticele de sfinte moaşte ale sfinţilor dobrogeni: Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos, sfinţii martiri de la Niculiţel, Epictet preotul şi Astion monahul. În apropiere este Izvorul Sf. Andrei. Tradiţia spune că atunci când Sf. Andrei a ajuns aici, în această zonă nu exista apă. Atunci a lovit cu toiagul în stâncă şi a izvorât apă.
Biserica Madonna Dudu din Craiova
Biserica Madona Dudu din Craiova este loc de pelerinaj pentru mii de credincioşi din toată ţara, care vin aici să se vindece de boli sau “de răutăţi”, după ce au auzit că Icoana Maicii Domnului e cu adevărat făcătoare de minuni. Icoana este înconjurată de câmpuri energetice care o fac “aproape vie”. Icoana apără neîntrerupt, de cinci veacuri, locuitorii Craiovei. De boli, de farmece, de potopuri, de răutăţile omeneşti. Preoţii cred cu tărie că icoana e făcătoare de minuni, întrucât din ochii Maicii Domnului au curs lacrimi o săptămână întreagă, iar focul nu a atins-o în incendiul de acum o sută de ani. Un grup format din 45 de cercetători de la Institutul Oxford a venit cu ani în urmă la Craiova, pentru a analiza câmpurile energetice emanate de ea. „Cercetătorii, specialişti în iconografie, au adus aparatură ultrasofisticată, pentru a verifica autenticitatea fenomenelor legate de icoana făcătoare de minuni. Mi-au spus că vor să testeze emanaţia câmpurilor energetice. A fost uimitor ceea ce s-a întâmplat. Aparatele au luat-o razna, iar reacţia specialiştilor a fost de genul: «Este aproape vie! De un câmp mai avea nevoie şi era vie». Aşa ceva nu văzuseră niciunde în lume şi fuseseră în multe locuri sfinte”, a declarat, la vremea respectivă, preotul Petre Mocanu.
Mănăstirea Nicula şi Icoana Maicii Domnului cu Pruncul
Pelerini din toată ţara vin să se roage la Mănăstirea Nicula, din judeţul Cluj, pe tot parcursul anului, însă cu trei zile înainte de 15 august, când creştinii sărbătoresc în calendar Adormirea Maicii Domnului, acolo trăirile sunt de neuitat. Dorm sub cerul liber sau în corturi, dar toate acestea nu contează. Zeci de mii de persoane participă la slujbe, înconjoară în genunchi biserica veche din lemn şi stau ore întregi la coadă pentru a se închina la Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Nicula. Minunile ei au fost consemnate în arhiva Bisericii Ortodoxe Române. Povestea unei fetiţe din Cluj este impresionantă. În 1993, împreună cu părinţii, fata a mers la Mănăstirea Nicula şi a atins icoana făcătoare de minuni cu mâna bolnavă. Stareţul, care a văzut miracolul, povesteşte cum, dintr-odată, umflătura a dispărut şi fata s-a vindecat. Doi ani mai târziu, în 1995, a venit la Nicula o femeie din Braşov, bolnavă de cancer în fază avansată. Medicii nu i-au mai dat mult de trăit. Disperată, femeia s-a rugat, şi, în vara aceluiaşi an, a venit la stareţ să-i spună că s-a vindecat. Aici şi-a mai găsit alinarea şi un bărbat paralizat, în iulie 1997.
Sf. Parascheva de la Iaşi, ocrotitoarea Moldovei
Catedrala Mitropolitană din Iaşi adăposteşte moaştele Sf. Parascheva, cinstită în calendarul ortodox la data de 14 octombrie, când mii de credincioşi din toaţă ţara stau la cozi de câţiva km să se roage la racla ei. Sfânta Parascheva s-a născut în localitatea Epivata de pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci capitala Imperiului bizantin. Părinţii ei, oameni de neam bun şi credincioşi, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frica de Dumnezeu. Chemarea Mântuitorului a sădit în inima ei dorul de desăvârşire, încât şi-a împărţit toate hainele săracilor. S-a retras în pustiu şi s-a îndreptat spre ţinutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va rămâne cinci ani. De aici a plecat spre Ţara Sfântă, în dorinţa de a-şi petrece restul vieţii în locurile sfinte. După ce a văzut Ierusalimul, s-a aşezat într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului. Într-o noapte, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus în vis să se reîntoarcă în locurile părinteşti. S-a întors în Epivat, unde şi-a dat sufletul. Moaştele Sfintei se află la Iaşi de 371 de ani şi au fost aduse de domnitorul Vasile Lupu. Iniţial, racla a fost aşezată în Biserica Trei Ierarhi, dar în 1888, după slujba de vecernie, a rămas aprinsă o lumânare care a declanşat un incendiu. Atunci, doar moaştele au rămas neatinse. Începând din anul 1889, moaştele sale au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iaşi.
Mănăstirea Prislop, «acasă» la părintele Arsenie Boca
Mănăstirea Prislop este situată în apropierea satului Silvaşu de Sus din judeţul Hunedoara şi are hramurile Sf. Ioan Teologul şi Înălţarea Sfintei Cruci. Considerată a fi cel mai de seamă altar de închinare al creştinilor din Ţara Haţegului, străvechea Mănăstire Prislop este cunoscută în prezent mai ales pentru că aici a trăit o mare parte din viaţa sa părintele Arsenie. Mormântul său se află aici, fiind un adevărat loc de pelerinaj pentru mulţimile de credincioşi, care vin din toată ţara şi nu numai. Pe 28 noiembrie, ziua în care părintele a urcat la ceruri, locul devine neîncăpător pentru pelerini. Anul acesta se împlinesc 30 de ani de când a murit Arsenie Boca.
Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti
Biserica Sf. Gheorghe Nou este ultima ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu şi singura care s-a păstrat până azi, în Bucureşti. Aceasta are patru hramuri: Sf. Gheorghe (23 aprilie), Sf. Nicolae (6 decembrie), Sfinţii Martiri Brâncoveni, împreună cu sfetnicul Ianache (16 august) şi Sfânta Cuvioasa Paraschiva (14 octombrie). Pe lângă mâna dreaptă a Sf. Nicolae, biserica adăposteşte: mormântul Sf. Constantin Brâncoveanu, icoana făcătoare de minuni a Sfintei Parascheva, icoana Sf. Marina, cea alungătoare de duhuri rele, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului (secolul XVIII), un Sfânt Epitaf lucrat de Maria Brâncoveanu, în timpul exilului, şi candela din argint, aşezată deasupra mormântului voievodului. Acestea reprezintă comorile duhovniceşti ale sfântului lăcaş de rugăciune, aflat la kilometrul zero al României.
Mănăstirea Cotmeana şi Icoana cu 7 săgeţi
Mulţi credincioşi merg să se roage şi la Icoana Maicii Domnului cu 7 săgeţi de la Mănăstirea Cotmeana din Argeş şi să participe la slujbele stareţului Ioasaf Boiciuc, care citeşte Moliftele Sf. Vasile. Icoana este adăpostită de biserica veche a mănăstirii, ctitorită de Mircea cel Bătrân şi restaurată de Constantin Brâncoveanu. Icoana de la Cotmeana este serbată în fiecare an în Duminica Tuturor Sfinţilor, precum şi la sărbătoarea Întâmpinării Domnului (2 februarie), dar şi în ziua dinaintea ajunului sărbătorii Adormirii Maicii Domnului (13 august). La Cotmeana se află cel mai vechi clopot din Ţara Românească, donat mănăstirii de „jupân Dragomir” în anul 1385. Mănăstirea a fost redeschisă în anul 1990, cu binecuvântarea ÎPS Calinic al Argeşului. Lângă biserica veche, conservată ca monument istoric, în ultimii ani actualul stareţ a ridicat chilii şi o biserică-paraclis, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului.
Biserica Sf. Spiridon Vechi
Biserica Sfântul Spiridon Vechi se află în centrul Capitalei, la câţiva paşi de vechiul Pod al Mogoşoaiei (astăzi Calea Victoriei). Biserica fostei Mănăstiri Sf. Spiridon Vechi, micuţă şi fără turle, a avut parte de o existenţă tumultuoasă, datorită schimbărilor suferite de-a lungul timpului. Până în 1880, biserica se afla pe malul stâng al Dâmboviţei, al cărei curs nu fusese încă rectificat. În faţa sfântului lăcaş se afla un pod de lemn. În anii demolărilor masive s-au făcut tot felul de studii de sistematizare, încercându-se salvarea ei, dar nu s-a aprobat şi la 27 august 1987, Biserica Sfântul Spiridon Vechi a fost dărâmată. Pietrăria coloanelor şi ferestrelor, pisania, catapeteasma şi icoanele, obiectele de preţ au fost salvate şi duse la Cernica. După 1990, a fost reconstruită pe vechile ei temelii, respectându-se atât conturul fundaţiilor, cât şi vechiul nivel al pardoselii interioare, cu cinci trepte mai jos decât trotuarul. Aici s-au rugat să aibă copii multe vedete ca Nadia Comăneci sau Andreea Marin, la moaştele Sf. Spiridon şi la icoana făcătoare de minuni a acestuia.
