15 ani de la moartea Papei Ioan Paul al II-lea
Pe 2 aprilie, se împlinesc 15 ani de la decesul Papei Ioan Paul al II-lea, polonezul Karol Wojtyla, pe numele lui real. A fost cel de-al 264 papă din istoria Bisericii Catolice care a ocupat locul urmașilor Sf. Petru, așa cum sunt considerați Suveranii Pontifi, între 1978 și 2005. În 2014 a fost canonizat de Vatican, fiind trecut în rândul sfinților, având 27 aprilie ca zi de sărbătorire în calendarul catolic.
Când în 16 octombrie 1978, fumul alb ieșea pe hornul Capelei Sixtine, vestind alegerea unui nou papă, puțină lume, în afară de conaționalii lui polonezi, îl cunoștea pe cardinalul Wojtyla, fostul arhiepiscop de Cracovia. A fost considerată o mare surpriză așezarea lui în fruntea Sfântului Scaun. Două decenii mai târziu, Papa Ioan Paul al II-lea devenise, practic, cea mai cunoscută figură publică la nivel mondial și una dintre cele mai iubite personalități.
Papa Ioan Paul al II-lea a fost primul suveran pontif neitalian, după 456 de ani
Karol Wojtyła s-a născut în 18 mai 1920, la Wadowice, Polonia, într-o familie modestă, fiu al unui ofiţer în retragere. Când era în vârstă de 9 ani şi-a pierdut mama. După absolvirea liceului, s-a înscris, în anul 1938, la cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii Jagiellone din Cracovia. În timpul celui de-al doilea război mondial şi al ocupaţiei naziste a Poloniei, Universitatea Jagiellonă a fost închisă şi Karol Wojtyla a fost nevoit să muncească într-o fabrică de produse chimice. Din anul 1942 a urmat studii universitare de teologie la Cracovia, iar la 1 noiembrie 1946 a fost hirotonit ca preot catolic. Urcă treptat treptele ierarhiei bisericești, devenind, în același timp și profesor la universități catolice. Este hirotonit episcop, în 1958, apoi arhiepiscop (1964) și, finalmente, în 1967, cardinal. La moartea neașteptată a Papei Ioan Paul I, 28 septembrie 1978, după doar 33 de zile de pontificat, cardinalii au fost nevoiți să aleagă un nou urmaș al Sfântului Petru, așa cum e considerat fiecare dintre papi. Iar alesul a fost cardinalul Woytila care, în semn de respect pentru predecesorul lui, și-a ales același nume de papă. Avea să urmeze cel de-al treilea pontificat, ca durată, 26 de ani și jumătate, din istoria Vaticanului. Acțiunile lui Ioan Paul al II-lea au remodelat Biserica Catolică, din punct de vedere al imaginii publice, dar și ca importanță a influenței politice în plin „Război rece”, Suveranul Pontif acționând, practic, pe scena întregului mapamond, ca purtător al unui mesaj de credință, pace, dar și de libertate.
Papa Ioan Paul al II-lea a supraviețuit unui atentat, în 1981
Susținerea acordată sindicatului polonez ”Solidaritatea” condus de Lech Walesa, inclusiv prin vizita făcută în țara natală, în 1979 – prima a unui papă într-un stat comunist – a determinat reacția violentă a serviciilor secrete sovietice care, prin mâna și pistolul lui Mehmet Ali Agca, au încercat asasinarea Sfântului Părinte, în atentatul petrecut chiar în Piața Sfântului Petru, la 13 mai 1981. Printr-un adevărat miracol, Ioan Paul a supraviețuit rănilor provocate de gloanțe, iar câțiva ani mai târziu l-a vizitat în închisoare pe Agca, oferindu-i iertarea sa, într-o întâlnire inedită, ce a făcut înconjurul mapamondului.
Călătorind neobosit, Ioan Paul al II-lea a devenit un adevărat campion al premierelor: primul papă care a intrat într-o sinagogă, dar și într-o moschee, primul care a vizitat o țară comunistă, Polonia, dar și o țară din Est majoritar ortodoxă , prin vizita istorică efectuată în România, între 7-9 mai 1999, primul pontif care a fost invitat la Washington, la Casa Albă, dar și în Cuba lui Fidel Castro, care a intrat în Catedrala Canterbury, simbolul Marii Britanii anglicane, independentă ca ierarhie religioasă fată de Vatican, dar și primul papă care a primit la Vatican un președinte al URSS, pe Mihail Gorbaciov, la 1 decembrie 1989. Dacă la începutul pontificatului, Statul Papal avea relații diplomatice cu 84 de state, după 25 de ani, în 2003, dezvoltase astfel de relații cu 172 de state, adică mai mult decât dublu. Figura carismatică, ce ajunsese un simbol al blândeții, păcii, dar și înțelepciunii, activitatea neobosită, dar și o remarcabilă știință a folosirii puterii mass-media, l-au transformat pe Ioan Paul al II-lea într-un adevărat star mondial. Așa se face că la moartea lui, în 2 aprilie 2005, lumea întreagă a lăcrimat. Deși, după aceea, au fost și voci care i-au criticat inflexibilitatea pe anumite teme majore (avortul, homosexualitatea etc), precum și tergiversarea pedepsirii preoților acuzați de pedofilie, în 27 aprilie 2014, Vaticanul a decis canonizarea lui Ioan Paul al II-lea și trecerea lui în rândul sfinților Bisericii Catolice, aceasta devenind ziua de celebrare a fostului papă de către credincioșii catolici.
