«Berzele-vedetă» s-au întors la cuibul lor
Comuna Schitu Goleşti (judeţul Argeş) n-a dat posterităţii vreun mare poet, matematician sau filosof, dar se poate lăuda cu berzele anti-sistem, care şi-au clădit căminul acolo, acum mai bine de 40 de ani.
Bine aţi venit în Schitu Goleşti, locul în care berzelor nu le pasă de autorităţi! Comuna ar trebui să-şi schimbe numele cu cel al păsării cu plisc portocaliu şi picioare interminabile. “Barza sau Cuibul cu Berze ar trebui să se numească. Păsările astea sunt emblema comunei! Săptămâna trecută s-au întors din Africa. Întâi a venit bărzoiul, a pregătit cuibul şi apoi a ajuns şi barza. Copiilor le e cel mai drag de ele, iar eu mi-aş fi dorit să-şi facă cuib la mine pe stâlp. Să vedeţi ce frumos e când încep puii să zboare”, ne spune entuziasmat Ionel Rădoi, un localnic care e vecin cu “berzele-vedetă”.
Povestea lor a ajuns până în Corsica (Franţa), spune bărbatul, care anul trecut lucra acolo. “Erau mâhniţi corsicanii, mai ales că ei iubesc păsările. Au văzut pe Internet că au fost expulzate”, îşi aminteşte bărbatul.
Pe scurt, un cuplu de berze şi-a făcut culcuş pe un stâlp în urmă cu mai bine de 40 de ani. An de an, noile generaţii au tras la acelaşi cuib.Numai că săteanul Corneliu Pârsan le-a pus gând rău, pentru că stâlpul cu culcuş dădea chiar în curtea sa. Verile se dovedeau a fi un coşmar pentru sătean, care nu putea cultiva nimic şi avea curtea plină de mizerie.
După mai multe reclamaţii, autorităţile au găsit soluţia, iar Guvernul a emis anul trecut o hotărâre privind mutarea cuibului. Au stricat culcuşul vechi şi au instalat unul nou, la o distanţă de aproape jumătate de kilometru. A fost o adevărată desfăşurare de forţe, iar nea’ Pârsan s-a transformat într-un paria al comunităţii. Numai că noul cuib n-a fost pe placul perechii de migratoare, protejată prin lege, care şi-a construit cu multă migală un nou cuib la mai puţin de 200 de metri de cel vechi.Nici anul acesta nu au ţinut cont de deciziile Guvernului şi s-au oprit la cel pe care l-au construit anul trecut. Acum e linişte şi toată lumea e fericită. Pe nea’ Pârsan l-am găsit dând cu sapa în grădină, mândru de cultura de zarzavaturi şi legume. Până şi sătenii l-au iertat şi se bucură că a scăpat de blestemul berzei.
“Se spune că dacă-i strici cuibul îţi va da foc la casă, dar a scăpat de năpastă. L-a ignorat barza, e fericită cu noul ei culcuş”, spune un sătean.
Bucuroşi sunt şi copiii care se strâng zi de zi să le admire, iar zona a devenit locul lor preferat de joacă. Cât despre înaripate putem spune că o duc bine. Au Râul Târgului la 200 de metri, de unde îşi aduc hrana, vecinul lor e prea sărac pentru grădină şi gard, aşa că nu au cu ce să-l supere, iar la doi paşi e o curte plină de necuvântătoare, de la găini, raţe, cocoşi şi câini până la porumbei. Poate singurul disconfort să fie creat de manelele date la maximum de vecinii de peste drum.
