Ce fac elevii care nu mai merg la cursuri, nu dau Bacalaureatul și nici nu muncesc? Statul ridică din umeri
Zeci de mii de copii dispar anual din sistemul educațional românesc fără ca nimeni să știe exact unde sunt. Nu se mai regăsesc nici în bănci, nici în statisticile de angajare. Specialiștii avertizează că România își pierde tinerii din lipsă de soluții, iar efectele vor fi vizibile pe termen lung.
Mii de adolescenți din România dispar din evidențele oficiale
În fiecare an, mii de adolescenți din România dispar din evidențele oficiale. Sunt copiii "fantomă”, elevi care renunță la școală înainte de finalizarea liceului și nu apar nici în statisticile de pe piața muncii. Unii abandonează din lipsa banilor, alții din dezinteres sau din cauza unui sistem educațional care nu le oferă sprijin real. „Avem un eșec tăcut al educației. Faptul că pierdem zeci de mii de tineri, anual, fără să știm unde ajung este un semnal grav că școala nu reușește să-i țină aproape, dar nici alte instituții nu preiau cazul mai departe”, spune Andreea Toma, expert în politici educaționale.
Conform datelor Ministerului Educației, în fiecare an, circa 40.000 de elevi nu ajung să susțină examenul de Bacalaureat. Dintre aceștia, doar o parte merg spre învățământul profesional sau se angajează. Ceilalți se pierd în griul statisticilor, fără o traiectorie clară.
„Este nevoie de intervenții timpurii: mentorat, consiliere, monitorizare reală. Fără aceste măsuri, acești copii devin adulți fără pregătire, vulnerabili, ușor de exclus din orice sistem”, mai spune aceasta. În lipsa unor soluții sistemice, România riscă să se confrunte cu o generație pierdută. Iar consecințele se vor simți nu doar în educație, ci și în economie și sănătate.
Cine sunt, de fapt, copiii "fantomă"
Mulți dintre copiii „fantomă” provin din familii sărace, din mediul rural sau din comunități marginalizate. Lipsa transportului, a rechizitelor, dar și absența unei motivații reale pentru a continua școala îi împing către abandon. Pentru unii, educația nu aduce perspective, ci este percepută ca o pierdere de timp, într-un context în care munca informală aduce venituri rapide.
„În multe cazuri, abandonul școlar nu este o alegere, ci o soluție de supraviețuire. Sunt copii care lucrează cu ziua, care își îngrijesc frații mai mici sau care pur și simplu nu au ce mânca. Fără un sprijin integrat: educațional, social, psihologic, acești tineri nu vor reveni niciodată în sistem”, explică sociologii. Problema este amplificată de lipsa de coordonare între instituții. Direcțiile de Asistență Socială, Inspectoratele Școlare, ANOFM-ul și autoritățile locale nu colaborează eficient. Nu există o bază de date unificată care să urmărească traseul unui copil după ce iese din sistemul școlar. Astfel, mii de tineri rămân într-un vid instituțional, în care nu mai sunt responsabilitatea nimănui.
Ce soluții a găsit ministerul Educației
Ministerul Educației a lansat în ultimii ani mai multe programe pilot, precum "A doua șansă” sau "Masă caldă în școli”, însă specialiștii spun că aceste măsuri sunt insuficiente și prost implementate. În multe cazuri, finanțarea este discontinuă, iar selecția beneficiarilor nu are la bază criterii clare.
În timp ce unii tineri pleacă la muncă în străinătate imediat ce împlinesc 16 ani, alții rămân blocați într-o zonă gri, fără studii, fără calificare, fără perspective. Iar România pierde astfel nu doar forță de muncă, ci și potențial uman, idei și viitor. „Această realitate nu mai poate fi ignorată. Dacă nu se implementează urgent un sistem de urmărire și sprijin pentru elevii vulnerabili, nu vom mai vorbi doar despre abandon școlar, ci despre un eșec național al educației”, avertizează Andreea Toma.
