De ce este Ioan Botezătorul considerat proroc?
În epistola sa către Romani, în primul verset a capitolului 13, sfântul apostol Pavel ne învață că “Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite”. Plecând de la această idee să ne aplecăm puțin asupra râului pe care unii credincioși îl consideră un râu al vieții.
Iordanul are două izvoare în munții Antiliban care la fel ca Adam și Eva se împreunează pentru a curge pe o lungime de 320 de kilometri și a se vărsa în Marea Moartă. Este considerat un râu al vieții pentru că este principala sursă de apă dulce pentru un ținut arid și deșertic, este un râu care curge repede cu un curent puternic și se varsă în mare, asemenea vieții omului care se scurge grăbită spre moarte. În Israel, dar nu numai, există expresia “a trece Iordanul” adică a păși din viața aceasta spre cea de apoi.Nu întâmplător, în ziua de Bobotează, adică ziua în care Iisus Hristos ni s-a descoperit nouă oamenilor drept fiul lui Dumnezeu Iordanul, se întoarce înapoi împlinind cuvintele psamistului David “Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi” (Ps. 113.3). Se poate spune că prin arătarea lui lui Iisus ca fiu al lui Dumnezeu s-au împlinit cuvintele poetului.
Sfântul Ioan Înaintemergătorul a rămas orfan. Se știe că tatăl lui Zaharia a fost ucis de oștenii lui Irod chiar pe treptele templului în care slujea pentru că nu a vrut să dezvălui iar mama lui, Elisabeta, a murit în pustie după ce Dumnezeu a deschis stânca și a închis-o în urma ei pentru a îl proteja pe Ioan de soldații trimiși de Irod ca să-i ucidă pe toți pruncii mai mici de un doi ani (Matei 2, 16-18).Principala lui prorocire sunt cuvintele pe care le-a rostit atuni când l-a văzut pe Iisus apropiindu-se de el. “A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. (Ioan 1, 29) Prorocia lui Ioan se va împlini în Vinerea Mare când Mielul lui Dumnezeu va fi jertfit pe cruce exact în același moment în care preoții puneau mieii pe jertfelnicul Templului celebrând Paștele evreiesc. Îm momentul în care Hristos a murit fără de păcat, pământul s-a crăpat de la piciorul crucii până la templu unde catpeteasma Sfintei Sfintelor s-a sfâșiat (Matei 27:51).
