El e “medicul de ciocolată”! Chirurgul nigerian care are grijă de prichindeii din Arad
E îndrăgit de micuţii pacienţi din Arad! Medicul Henry Osakwe (51 de ani), originar din Nigeria, lucrează la Spitalul Judeţean Arad. “Îmi regăsesc liniştea în mijlocul copiilor”, spune chirurgul care a efectuat, de-a lungul carierei, peste 7.000 de operaţii. Prichindeii l-au numit “medicul de ciocolată”.
Henry Osakwe a ales România pentru a urma Medicina. Aşa de drag i-a fost de ţara noastră, încât n-a mai vrut să plece. Aşa că profesează în România ca medic chirurg pediatru: a avut peste 7.000 de intervenţii şi a consultat peste 50.000 de copii.
Paznic la un magazin alimentar
Henry a început facultatea de medicină în 1983, însă a întrerupt-o câţiva ani. „Am fost un student pe cont propriu. Părinţii mei mi-au plătit facultatea. Am avut câteva probleme financiare şi a trebuit să plec în altă ţară, ca să fac bani. Am fost în străinătate pentru a munci şi apoi am revenit la studii. Am terminat facultatea în anul 1992. În străinătate am lucrat şi ca paznic la un magazine alimentar, şi la o firmă de telecomunicaţii”, mărturiseşte nigerianul, care a devenit medic specialist în anul 1996. Apoi, în 1997 şi 1998 a fost la schimb de experienţă în SUA, dar a revenit în ţară, iar în 2004 avea să devină medic primar. Africanul e căsătorit cu o bihoreancă, medic ginecolog la Timişoara.“M-au topit cuvintele lor”
Osakwe a mai fost o dată plecat din ţară, în anul 2010, când a lucrat ca medic, timp de patru luni, în Marea Britanie. „Nu voiam să mă întorc iniţial, am vrut să rămân în Anglia. Un episod de la îmbarcare într-un aeroport unde m-am întâlnit cu părinţi ai unor copii trataţi de mine m-a făcut să mă răzgândesc. Mi-au spus spus că au şi ei un chirurg de copii pe care se pot baza în Arad. M-au topit cuvintele lor şi mi-am dat seama că România are nevoie de mine, aşa că am decis să mă întorc”, măturiseşte Henry.
“Avea trei ani şi se uita fix la mine”
Medicul a ales chirurgia pediatrică pentru că îi plac copiii. „Îmi plac mult micuţii. Mă bucur să le pot vorbi altfel, pe înţelesul lor. Îmi găsesc liniştea în mijlocul lor”, adaugă Osakwe.
Chirurgul îşi aminteşte amuzat o întâmplare de la spital: „Într-o zi am intrat în salon. Era un copil cam de trei ani şi se uita fix la mine. La un moment dat, m-a tras de haine şi i-a spus mamei lui: «Doctorul ăsta este aşa de dulce, de ciocolată, că îmi vine să-l mănânc»”.
