Este Ziua Mondială a Crucii Roșii. 7 principii fundamentale ale organizației umanitare
În fiecare an, pe 8 mai, sărbătorim Ziua Mondială a Crucii Roșii. Este un bun prilej pentru a ne aduce aminte cele 7 principii fundamentale după care se ghidează organizația înființată pentru ajutorarea răniților și bolnavilor militari pe timp de război. Umanitate, Imparțialitate, Neutralitate, Independență, Voluntariat, Unitate și Universalitate sunt cauzele Crucii Roșii.
Ziua Mondială a Crucii Roșii este marcată pe 8 mai. Este data aniversării nașterii lui Henry Dunant, fondatorul Comitetului Internațional al Crucii Roșii. În această zi, oamenii aduc un omagiu voluntarilor Crucii Roșii pentru contribuția lor în ajutorarea celor care au nevoie. Pentru meritele sale, Henry Dunant a primit, în 1901, Nobelul pentru Pace, fiind primul laureat al nou înfiinţatului premiu.Bazele organizației au fost puse în anul 1928.
Organizația Crucii Roșii se bazează pe 7 principii și anume, umanitate, imparțialitate, neutralitate, independență, voluntariat, unitate și universalitate.
Semnificația zilei
Principalul obiectiv al Crucii Roșii este colectarea sângelui. Există diferite modalități prin care oamenii sunt încurajați să sprijine Crucea Roșie și să doneze sânge. De asemenea, Crucea Roșie ajută la acordarea primului ajutor, răspuns în situații de urgență, sănătate și asistență socială, servicii pentru refugiați și ajută oamenii să găsească familii dispărute.
În vreme de război, Crucea Roșie ajută la protejarea oamenilor în conflict armat. Crucea Roșie Mondială promovează, de asemenea, conștientizarea de sine și îi îndeamnă pe tineri să învețe despre tehnicile și metodele care sunt esențiale pentru supraviețuirea generației noastre, precum și a generației următoare.
Crucea Roşie Română
La 7 iunie 1876 a fost înfiinţată Societatea pentru ajutorarea răniţilor şi bolbavilor militari pe timp de război.
O lună mai târziu, la Bucureşti, a fost înfiinţată Societatea Naţională de Cruce Roşie din România, iar la 23 august a fost recunoscută de Comitetul Internaţional al Crucii Roşii. La doar două săptămâni, prima ambulanţă pleca pe frontul din Serbia.
În 1906, Irina Câmpineanu a pus bazele Crucii Roşii a Doamnelor din România, care pe 13 aprilie 1915 a fuzionat cu Societatea de Cruce Roşie din România, sub denumirea de Societatea Naţonală de Cruce Roşie din România (S.N.C.R.R.).
Cum s-a născut Crucea Roșie
Ideea Crucii Roșii s-a născut în 1859, când Henry Dunant, un tânăr elvețian, a venit pe scena unei bătălii sângeroase la Solferino, Italia, între armatele Austriei imperiale și alianța franco-Sardiniană. Aproximativ 40.000 de bărbați au murit sau au murit pe câmpul de luptă, iar răniții nu aveau asistență medicală.
Dunant a organizat localnicii pentru a lega rănile soldaților și pentru a-i hrăni și mângâia. La întoarcere, el a cerut crearea unor societăți naționale de ajutor pentru a-i ajuta pe răniți în război și a indicat calea către viitoarele Convenții de la Geneva.
"Nu ar exista unele mijloace, într-o perioadă de pace și calm, de a forma societăți de relief al căror obiect ar fi ca răniții să fie îngrijiți în timp de război de voluntari entuziaști și devotați, calificați complet pentru sarcină?" el a scris.
Crucea Roșie s-a născut în 1863 când cinci bărbați din Geneva, printre care și Dunant, au înființat Comitetul internațional pentru ușurarea răniților, pentru a deveni ulterior Comitetul Internațional al Crucii Roșii. Emblema sa era o cruce roșie pe un fundal alb: inversul drapelului elvețian. În anul următor, 12 guverne au adoptat prima Convenție de la Geneva; o etapă în istoria umanității, oferind îngrijire pentru răniți și definirea serviciilor medicale drept „neutre” pe câmpul de luptă.
Unul din 65 de oameni din lume este ajutat de Crucea Roșie sau Semiluna Roșie în fiecare an. Organizația Crucea Roșie are la nivel global aproximativ 11,7 milioane de voluntari activi și 450.000 de angajați, care lucrează în cadrul comunităților din peste 200 de țări.
Citește și:
