La 29 iunie, Biserica Ortodoxă îi sărbătorește pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Istoria sărbătorii

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel sunt sărbătoriţi în 29 iuniefoto: doxologia.ro

La data de 29 iunie, Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, cei dintâi propovăduitori ai Evangheliei lui Hristos. Prin activitatea lor misionară, cei doi apostoli au intrat în conştiinţa creştinătăţii pentru zelul deosebit cu care au răspândit Evanghelia lui Iisus.

Apostolii Petru și Pavel au murit în timpul prigoanei dezlănțuite de împăratul Nero

Sfinții Apostoli Petru și Pavel s-au bucurat de o cinstire deosebită datorită fidelităţii pe care au manifestat-o faţă de Iisus şi de învăţătura Sa. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au aşezat piatra de temelie a Bisericii creştine şi împreună au fost martirizaţi  în zorii creştinismului. Ei au murit în aceeaşi zi, la 29 iunie  în anul 67, în timpul prigoanei pe care a dezlănţuit-o  împăratul Nero împotriva creştinilor. 

Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel se bucură de o preţuire sporită în rândurile credincioşilor şi în tradiţia populară.   De secole, minunile săvârşite de cei doi Apostoli au fost şi sunt citite de milioane de credincioşi,  aşa cum au fost descrise în Noul Testament.

Sfântul Apostol Petru a devenit pescar

Sfântul Apostol Petru este fratele Sfântului Apostol Andrei, cel  care i-a creştinat pe străbunii noştri daci. Numele său era Simon, dar Iisus l-a numit Chefa (adică Piatră în limba aramaică, nume sinonim cu grecescul Petros). Petru s-a născut la Betsaida, apoi a locuit în cetatea Capernaum. Era pescar de meserie, un om simplu, fără studii şi nu era pasionat de viaţa religioasă. Preocuparea lui era pescuitul din care-şi asigura traiul zilnic. În viaţa de fiecare zi, Petru era energic şi harnic, iar interesul pentru credinţă al fratelui său mai mic, Andrei, pescar şi el de meserie, i se părea ciudată: Andrei devenise ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, profetul care boteza în râul Iordanului, predica pocăinţa şi venirea lui Mesia.

O vreme, Petru continua să fie preocupat doar de peştele pe care-l captura zilnic. Într-o zi, în timp ce Petru pescuia, Andrei a venit entuziasmat la el exclamând: "L-am găsit pe Mesia!” Fratele Andrei îl găsise pe Mesia pentru că a fost martor când Ioan Botezătorul l-a botezat pe Iisus. La insistenţele fratelui său Andrei, Petru l-a urmat să-L asculte împreună pe Iisus. L-a însoţit la două evenimente şi o stare de meditaţie a pus stăpânire pe el. Nu mai avea spor la pescuit şi era mâhnit. Atunci a apărut Iisus, care l-a îndemnat să arunce undiţa într-un loc indicat de el. Deşi neîncrezător, Petru i-a urmat îndemnul şi a fost şocat când a văzut ce captură s-a prins în undiţă.

„De azi vei fi pescar de oameni!”

În aceste momente de derută, Iisus l-a chemat pe Petru la Apostolat: „De azi vei fi pescar de oameni!”.În compania lui Iisus, Petru a fost martor la numeroase minuni: la vindecarea paraliticilor, orbilor şi demonizaţilor. Petru  s-a lepădat de Iisus de trei ori şi tot de atâtea ori s-a întors la El, urmându-l pe Acesta în momentele esenţiale ale vieţii: A venit printre primii la mormântul Mântuitorului când a aflat de la Mironosiţe că mormântul este gol şi a fost martor la Învierea Lui.

Petru este apostolul care a semănat credinţa creştină pe teritoriul Europei 

Petru este apostolul care a semănat credinţa creştină pe teritoriul Europei de azi: el a propovăduit în Ierusalim, în Iudeea şi Samara, în Asia Mică şi până la Babilon. La sărbătoarea Cincizecimii, Apostolul Petru a rostit o predică, iar din rândul auditorului s-au botezat 3000 de suflete. În ultima parte a vieţii, Petru a propovăduit şi la Roma, iar ucenicii Sfântului au vestit Evanghelia lui Hristos în Peninsula Balcanică şi la Nordul Dunării. Dar la  Gurile Dunării a venit să răspândească creştinismul Andrei, fratele Sfântului Petru.  

Predicile și învățăturile Sfântului Petru sunt moralizatoare

Predicile şi învăţăturile Sfântului Petru sunt moralizatoare, pline de  mângâiere şi de mare ajutor pentru creştini. Deseori, acolo unde nu ajungea sau nu putea să revină unde era chemat, Petru le trimetea credincioşilor numeroase epistole duhovniceşti din care ei se hrăneau şi se întăreau în credinţa pentru Hristos. Sfântul Petru a propovăduit în Ierusalim, în Iudeea, în Asia Mică şi în Babilon. De la Sfântul Petru s-au păstrat în cartea Faptele Apostolilor opt cuvântări şi alte două epistole care-i poartă numele. În ultima parte a vieţii, Petru a propovăduit şi la Roma. El a sfârşit prin moarte martirică, pe colina Vaticanului, răstignit pe cruce  cu capul în jos în ziua de 29 iunie anul 67, aşa cum el ceruse, pentru a se deosebi de modul în care a fost crucificat Hristos.

Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor

Sfântul Pavel, numit şi  „Apostolul Neamurilor”,  s-a născut într-o familie de iudei înstăriţi, între anii 1-5 d.H. Numele său evreiesc era Saul (în traducere-furtună) şi descindea din neamul lui Veniamin. Deşi el provenea din seminţia fariseilor, Saul avea şi cetăţenia romană. El a fost crescut şi educat în tradiţia iudaică, a studiat la şcoala vestitului învăţat, Gamaliei. Rabin al evreilor, zelos apărător al Legii în care a fost educat, Saul a fost şi un vestit prigonitor al creştinismului, pe care-l considera un duşman de moarte al tradiţiei legaliste iudaice. Ca persecutor al creştinilor, el a participat la uciderea Arhidiaconului Ştefan.

Un eveniment care a schimbat cursul vieţii lui Pavel

După participarea la acest eveniment dramatic, în drum spre Damasc, unde se ducea să-i aresteze pe creştinii din acea zonă, Saul a fost martorul unei întâmplări incredibile pentru convingerile lui religioase. Iisus i s-a arătat, învăluit într-o lumină strălucitoare şi i s-a adresat :”Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?” Acesta a fost momentul de răscruce din viaţa Sfântului Pavel care i-a schimbat cursul vieţii. După întâlnirea cu Iisus, Saul a devenit un mare apărător al creştinismului. Chiar episcopul Damascului, Anania, l-a botezat în anul 34-35 cu numele de Pavel (care înseamnă linişte-odihnă). După botez, Pavel şi-a recăpătat vederea, pierdută în timpul revelaţiei, în drum spre Damasc. Pentru noile convingeri religioase, Pavel a fost arestat de trei ori. La Templul din Ierusalim, unde a făcut un popas, Pavel a fost  recunoscut de nişte pelerini evrei din Efes, localitate în care acesta propovăduise Evanghelia. Pentru a preveni linşarea lui, guvernatorul roman Felix l-a arestat şi Pavel a rămas întemniţat timp de doi ani. Urmaşul lui Felix, guvernatorul Festus, a vrut să-l dea pe mâna evreilor care să-l judece pentru fapta lui. Având şi cetăţenia romană, Sfântul Pavel, care se adresase Cezarului a fost trimis la Roma. El a fost decapitat pe Muntele Vatican (deoarece pedeapsa prin crucificare ar fi fost nefirească pentru un cetăţean roman) în aceeaşi zi şi în acelaşi an cu Sfântul Petru- pe  29 iunie, anul 67, în timpul împăratului Nero.

În opinia Sfântului Evanghelist Ioan, Sfântul Apostol Pavel este cel mai însemnat scriitor şi gânditor dintre Apostoli. De la Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor, ne-au rămas 14 epistole valoroase, iar cea scrisă în anul 66 (ultima) este considerată Testamentul său spiritual. Prin intensa sa activitate misionară, Sfântul Pavel a contribuit la propovăduirea universală a creştinismului.   

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au propovăduit Evanghelia

„Cei doi Apostoli slăviţi de creştinătate la data de 29 iunie, Sfântul Petru şi Pavel, au propovăduit Evanghelia, ducând mesajele lui Hristos până la marginile pământului, aşa cum le-a cerut Mântuitorul, înainte de Înălţarea la ceruri. Cât va lumina Soarele, cerul şi pământul, şi cât va dăinui neamul omenesc, faptele şi măreţiile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel nu se vor şterge din istoria mântuirii tuturor oamenilor.Privind la viaţa şi la lucrările Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, se cuvine să-i avem ca exemplu de viaţă creştinească, să ascultăm de episcopi şi de preoţi, ca urmaşi ai lor, să ne ostenim să lucrăm şi noi numai faptele binelui şi dragostei faţă de semenii noştri şi să fim ca şi ei propovăduitori ai bunei înţelegeri, ai frăţiei şi ai iubirii. Să-i avem apărători de nădejde în necazuri şi să-i chemăm în rugăciune ca mijlocitori în faţa tronului ceresc pentru a noastră mântuire,” ne-a precizat părintele Valentin Fotescu, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti ( Bb-dul Nicolae Titulescu).