Locurile pline de mister din România. Ce s-a ales de cetatea din Gădânți, ridicată din ordinul lui Ștefan cel Mare
Cândva, aceste locuri erau printre cele mai impresionante priveliști de pe aceste meleaguri. Astăzi, mai multe edificii din județul Neamț și-au pierdut strălucirea de altă dată, iar din ele au mai rămas doar câteva ziduri ruinate.
Potrivit informațiilor de la adevarul.ro, printre aceste locuri înconjurate de mistere se numără și Palatul Cnejilor, o cetățuie din comuna Ceahlău. Depre acest loc fascinant se spun numeroase povești ce includ și diverse ființe supranaturale, precum strigoi, zâne, căpcăuni, dar și multe altele.
În anul 1835, acest loc fascinant a fost vizitat de faimosul autor francez Alexandre Dumas, iar inspirat din priveliștile și poveștile auzite pe aceste meleaguri el scrie, mult mai târziu, romanul „Strigoiul din Carpați”.
„Călătorul vede pe dreapta, căţărate sus pe poală de munte, ruinele unor bătrâne ziduri de cetate din care se ridică sfioasă turla bisericii de la Palat. Dacă cercetezi de la vreun locuitor mai bătrân să afli ce-i cu ruinele acestea, îţi răspunde, nu fără vădită groază, că acolo a fost cândva Palatul Cnejilor, boieri cu mare putere în ţară. Întâmplări înfricoşate ar fi zguduit cândva încăperile întortochiate ale bătrânului palat”, scria, conform sursei citate, preotul Constantin Matasă. Acesta a fost și fondatorul Muzeului de Istorie din Piatra Neamţ.
Locurile misterioase din România
În localitatea Gădânți se găsește o altă cetate înconjurată de o mulțime de mistere, numită Smerodava, ori Smederovo, aflată la confluența râurilor Moldova și Siret. Ea a fost ridicată în 1466, la ordinul lui Ștefan cel Mare, dar, astăzi, nu a mai rămas aproape nimic din ea.
Se pare că este singura astfel de construcție ridicată în timpul domniei voievodului, iar terenul este unul complet atipic, fără o mare apărare naturală. Cu toate acestea, cetatea era încojurată de mai multe șanțuri de apărare ce puteau fi inundate, iar grosimea zidurilor era de aproximativ 4 metri.
Cetatea a fost distrusă în timpul domniei lui Dumitrașcu Cantacuzino, în anul 1675, la ordinul otomanilor. Aceștia nu doreau existența unor puncte de rezistență în Moldova.
