Marele fotbalist Florea Dumitrache a fost uitat! Nimeni nu l-a mai pomenit
Ce trist! Unul dintre cei mai buni atacanți din fotbalul românesc, Florea Dumitrache, ne-a părăsit în 26 aprilie 2007. Anul acesta, nici unul dintre colegi nu i-au pomenit numele, nu și-a exprimat părerea de rău că ”Mopsul” nu mai este printre noi.
Nici un gând, nici o amintire despre marele fotbalist Florea Dumitrache, la 11 ani de când ne-a părăsit. Pare că a fost deja uitat de foștii colegi, prieteni și admiratori.
Despre Florea Dumitrache se spuneau vorbe mari: dribling devastator, demarcare rapidă, desprindere fulgerătoare, detentă uriaşă, lovitură de cap explozivă. Comentatorii sportivi se întreceau în laude la adresa ”Mopsului”, cum era poreclit.
Florea Dumitrache a fost consideratunul dintre cei mai mari atacanți pe care l-a avut vreodată România.
A fost vedeta naţionalei României la Mondialul din Mexic 1970. Stilul său de joc exploziv, cu schimbări de direcţie, driblinguri, şi detentă uluitoare au marcat generaţii de atacanţi români, scrie adevarul.ro.
Ar fi putut fi unul dintre jucătorii de vârf ai Europei dacă nu și-a fi ratat viața la doar 26 de ani, cufundat în boemie şi alcool.
La doar 13 ani a fost remarcat pentru calitățile sale, iar la 16 ani era legitimat la Dinamo. Era un puşti blond, de numai 64 de kg şi 1,74 înălţime, dar se mișca incredibil pe teren: i-a driblat pe toți și a lovit mingea cu capul sărind 1,20 metri înălţime, de pe loc.
De la Dinamo n-a mai plecat decât peste 12 ani, când cariera lui alunecase deja pe o pantă ireversibilă, scrie adevarul.ro. I-a fost greu la început, nu reuşea să se impună din cauza fizicului fragil.
La 21 de ani, a câştigat primul său titlu de golgheter, cu 22 de goluri. Nu-l mai putea opri nimeni. Goluri cu capul, din voleu, fundaşii nu mai puteau ţine pasul cu fentele şi cu demarajul său. Două titluri consecutive de cel mai bun jucător român. Între timp, debutase şi la echipa naţională. Angelo Niculescu a avut flerul de a-l cupla în atac cu marele Dobrin, celălalt „cal de rasă" din campionatul nostru, care făcea senzaţie la Piteşti.
A fost cel mai exuberant cuplu de atacanţi din istoria tricolorilor, Dobrin-Dumitrache. Împreună au calificat naţionala la Mondialul din Mexic 1970, primul după 32 de ani pentru România, împreună au realizat faza cu care au îngenuncheat Portugalia lui Eusebio la Bucureşti în meciul decisiv din preliminarii: driblinguri în serie Dumitrache, finalizare Dobrin.
”Mopsul" nu a putut ţine însă pasul cu gloria. Atenţia lui a început să se îndrepte mai mult în afara terenului, atras de nopţile lungi în compania femeilor şi a alcoolului. După ce naţionala a ratat calificarea la Mondialul din 1974, cariera lui Dumitrache, care avea atunci doar 26 de ani, a început s-o ia la vale. Accidentări din cauza neseriozităţii în pregătire, formă slabă, lipsă de motivaţie, toate acestea l-au scos din echipa lui Dinamo şi, automat, din prima reprezentativă, scrie adevarul.ro.
Dinamo l-a dat la Jiul, acolo unde talentul său a mai erupt o dată, 20 de goluri în sezonul '76-'77, şi locul 5 pentru echipa din Petroşani. „Mopsul" îşi petrecea însă din ce în ce mai mult timp în restaurantele ascunse în Valea Jiului.
La 36 de ani, Florea Dumitrache a încheiat-o oficial cu fotbalul.
Alcoolul l-a doborât la 59 de ani la 26 aprilie 2007. Dumitrache s-a stins din cauza unei hemoragii cerebrale, dar cea care l-a doborât, de fapt, a fost o ciroză hepatică în stare avansată. ”Mopsul” renunţase la alcool prea târziu, iar medicii nu i-au mai putut salva organismul bolnav. Ultimii ani din viaţă şi i-a petrecut în sărăcie, trăind din banii pe care îi mai primea de la Dinamo.
De ce i se spunea ”Mopsul”
Cum a căpătat această poreclă a povestit chiar Florea Dumitrache, în puținele interviuri pe care le-a acordat. ”Mi se trage din copilărie. Pe strada noastră, pe Giurgiului, era o babă care avea un nuc în curte. Mie îmi făcea cu ochiul, motiv pentru care l-am atacat de câteva ori. Într-o zi m-a prins în pom, la furat. A strigat la mine să mă avertizeze: «Dă-te jos, mopsul dracului!». Probabil că văzuse nasul meu ca al unui căine mops", spunea fostul atacant.
Cealaltă poreclă, ”Corsarul” a fost dată într-o zi de spectatorii de la un meci de fotbal. Fermecaţi de acţiunile puştiului, cei de pe margine i-au spus ”Corsarul”, apoi ”Corsarul roib”.
