Nu lăsaţi copilul să vă invadeze patul conjugal!
Ştiţi, cu siguranţă, că orice copil trebuie să aibă camera lui, patul lui. Evident, nicăieri nu-i mai bine să dormi decât cu mami şi cu tati în pat, însă invadarea dormitorului adulţilor are afecte negative atât asupra dezvoltării lui armonioase, cât şi asupra vieţii de cuplu a părinţilor.
Potrivit psihologului Click!, Mihaela Vintilă, copilul trebuie să doarmă separat de părinţi în primul rând din necesităţi igienico-sanitare. El poate fi accidentat în timpul somnului, tatăl mai sforăie... Dar cel mai grav, pe termen lung, gestul acesta aparent inofensiv are repercusiuni asupra dezvoltării lui emoţionale, devenind dependent de părinţi. Apoi, nici părinţii nu se odihnesc prea bine cu cei mici peste ei în pat şi, mai mult, îşi pierd intimitatea de cuplu.
„Vine noaptea în camera părinţilor copilul prea sensibil, sau, de obicei, când e speriat de vreun vis urât. Dacă îl opreşti lângă tine, din prea multă dragoste sau din comoditate, ca să nu te mai ridici şi să-l duci înapoi, creezi un precedent şi nu vei face decât să-i cultivi comportamentele axioase", spune Mihaela Vintilă.
De fiecare dată când cel mic dă buzna peste voi, în pat, unul dintre părinţi trebuie să se sacrifice, să se ridice şi să-l conducă în camera lui. Nu-l trimite singur şi nu-l certa. Poate a venit să-ţi spună că vrea apă sau că a visat urât. Du-l în camera lui şi veghează-l până adoarme, fără însă să te strecori şi tu în patul lui. Chiar dacă vei face noapte albă, o dată sau de două ori, e bine să tai răul din faşă şi să nu laşi ca vizitele nocturne să devină o obişnuinţă.
Învaţă-l să bată de fiecare dată la uşă, iar pentru asta şi tu trebuie să baţi la uşa lui, înainte de a intra. Într-o familie, e important să-şi respecte unul altuia intimitatea. Altfel, viaţa voastră de cuplu va avea de suferit iremediabil.
Lasă uşile dintre camerele voastre deschise doar în primii ani de viaţă ai copilului. Când se măreşte şi înţelege ce i se spune, poţi închide uşile, iar el va şti să le deschidă, dacă are nevoie.
Lasă pe hol o lumină de veghe şi, în camera lui, mici veioze cu lumină difuză dacă îi e frică de întuneric. Adevărul e că nici unui adult nu i-ar plăcea să stea într-un dormitor cufundat complet în beznă, dar unui copil! Sau trage draperia de la fereastră astfel încât să poată pătrunde uşor lumina unui felinar de afară.
Dacă are frecvent coşmaruri care îl fac să vină fuga direct în patul vostru, e cazul să iei măsuri, să vorbeşti cu el despre ce îl frământă, însă asta doar în timpul zilei. De asemenea, fii atent la ce desene animate se uită, ce site-uri accesează, pe calculator.
Dă-le voie să vină la tine în pat doar dimineaţa, după ce toţi v-aţi trezit şi aveţi chef de puţină joacă.
E bine să aibă camera lui încă de mic
Chiar dacă este mic, nu trebuie să vă fie frică să-i amenajaţi o cameră a lui şi să-l obişnuiţi să doarmă singur. Va avea sentimentul apartenenţei, va deveni mai responsabil cu lucrurile lui.
Dacă de mic îl obişnuiţi să doarmă în patul lui, în camera lui, cu lumina stinsă, atunci nu veţi avea nici o problemă mai târziu.
Copilului nu îi va mai fi frică de întuneric, sau de singurătate pentru că nu va exista un moment al «rupturii» de părinţi. Totuşi, chiar dacă bebeluşul doarme cu părinţii la început, el trebuie să aibă camera lui cel târziu de la vârsta de trei ani. După această vârstă, se va obişnui mai greu singur.
