Umbra călăului la mormântul Eroului. Povestea singurului martir ucis la Revoluţie prin tortură
Vineri, 3 ianuarie 2014 , Marius Emanoil Buteică, singurul erou martir ucis în decembrie 1989 la locul de muncă prin tortură, ar fi împlinit 46 de ani.
3 ianuarie 2014, ora 11
La mormântul lui Marius, părinţii au adus un tort superb (prăjitura preferată a fiului lor), pepsi, vin, multe flori şi lumânări. Pentru Maria Buteică, mama eroului, împinirea acestui ritual îi mai alină suferinţa.
În Cimitirul Eroilor Revoluţiei Române din Bucureşti este o linişte desăvârşită. Persoanele venite în cimitir au primit astăzi câte o felie de tort, Pepsi şi vin. Pentru părinţii lui Marius timpul are alte dimensiuni.
Mereu ei derulează filmul evenimentelor începând cu zilele fatidice, 23- 24 decembrie 1989-, când se spune că fiul lor a fost ucis, de ziua când Marius a fost înmormântat, de momentele cumplite pe care le-au trăit în iunie 1990 când eroul a fost exhumat pentru noi investigaţii. Au urmat nesfârşitele zile când părinţii îşi petreceau timpul la mormântul fiului- pe ploaie, pe arşiţă sau pe viscol. Ca nişte stane de piatră, ani la rând, părinţii lui Marius vegheau pe rând mormântul fiului lor, până la căderea serii.
Şi, totuşi, în ziua următoare, când părinţii eroului veneau la mormântul fiului lor , "o umbră " trecuse în lipsa lor la mormânt, lăsând tot felul de semne şi de bileţele. Şi astăzi, din tot cimitirul, în bătaie de joc, doar pe mormântul tânărului erou, părinţii au găsit mucuri de ţigări şi tot felul de gunoaie.
După atâţia ani de suferinţă pentru familie, călăul care l-a ucis pe Marius în incinta Aeroportului Otopeni vrea să confirme în acest fel proverbul :"Ucigaşul vine la locul faptei ?"
Ani în şir, timp în care Maria Buteică, mama martirului făcea investigaţii, era urmărită de un bărbat. Să fie aceeaşi "umbră" care îşi face "rondul" în Cimitirul Eroilor Revoluţiei Române din Bucureşti?
O alee din Bucureşti îi poartă numele eroului. Este firesc ca tânăra generaţie, care a auzit din povestirile părinţilor despre eroii însângeratului decembrie 1989, să ştie cine a fost Eroul Martir Marius Emanoil Buteică şi cum a murit.
Student la Facultatea de Aeronave Bucureşti şi mecanic de sol la Compania Tarom, Marius Emanoil Buteică este eroul martir ucis pe Aeroportul Otopeni, la locul de muncă. La mormântul lui, pe aripa de avion care-i veghează somnul de veci, se menţionează că Eroul Martir al Revoluţiei din Decembrie 1989 a fost ucis prin tortură sadică, iar asasinii încă n-au fost pedepsiţi.
Evenimentele halucinante care s-au desfăşurat în dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989, la Aeroportul Otopeni, în care şi-au pierdut viaţa 48 de persoane, lăsând în urmă tot atâtea familii îndoliate, au făcut înconjurul lumii. Despre Marius Buteică se ştie că a fost de serviciu în acea zi fatidică, că a murit în baia de sânge de pe aeroport, dar că a fost singurul martir ucis prin tortură sadică.
La acea dată, mama sa, Maria Buteică, (îmi)relata presei că martori oculari de pe aeroport i-au spus că Marius a fost văzut pe data de 23 decembrie şi în ziua următoare cărând morţii din incinta aerogării. Nici astăzi nu se ştie cine l-a schingiuit şi cum a murit Marius.
Patru zile mai târziu, studentul Marius Buteică (de 22 de ani), care era şi mecanic de sol la Tarom a fost găsit de familie la morga de la Vitan-Bârzeşti, cu trupul zdrobit în bătaie şi cu faţa tumefiată. În ciuda ameninţărilor, mama lui Marius a continuat ani de-a rândul propriile investigaţii, privind moartea fiului...
Supravieţuitorii masacrului relatau presei că militarii din dispozitivul de pe aeroport au tras şi în camionul care aducea angajaţii aerogării din oraş la locul de muncă (unde a fost şi Marius) şi în cele trei camioane cu militari în termen de la Câmpina, chemaţi să apere aeroportul şi confundaţi cu... teroriştii.
În Biserica Eroilor Martiri ai Revoluţiei Române Anticomuniste din Decembrie 1989, situată în curtea Cimitirului, există un sicriu-simbol, care conţine ţărână adunată de pe mormintele celor 280 de eroi care se odihnesc în Cimitirul Eroilor, situat în vecinătatea bisericii. În spatele sicriului, pe două panouri, sunt încrustate numele celor plecaţi în eternitate, numele martirilor care, odinioară, au strigat la unison : «Vom muri şi vom fi liberi!
A mărturisi şi prin martiraj adevărul, e cea mai înaltă formă de iubire!» Acest text emoţionant, sinteza crezului de credinţă al tinerilor ucişi îţi taie respiraţia. De Crăciun, potrivit tradiţiei, pentru martirii-eroi, lângă altarul Biserici a fost împodobit un brad falnic; în preajma acestuia s-au adunat numeroase buchete de flori, dovezi prin care biserica, rudele şi prietenii cinstesc memoria tinerilor eroi.
În curtea bisericii, înconjurată de coroanele depuse de oficialităţi pe 22 decembrie, impresionanta cruce de marmură veghează somnul de veci al martirilor.
La mormântul lui Marius găseşti, ca de obicei, candela aprinsă, flori multe care împodobesc mormântul, iar din bradul împodobit ca acasă, aşezat lângă cele două bănci, unde stau adesea părinţii şi prietenii, beteala roşie seamănă cu picăturile de sânge împrăştiate de vânt în ziua fatală. În familia lui Marius investigaţiile privind moartea lui continuă cu forţe proprii.
