Povestea Teodorei de la Sihla, singura sfântă din calendarul ortodox care s-a născut în România
Dintre zecile de sfinți români care apar în calendarul creștin ortodox, trei sunt femei. Doar una, Cuvioasa Teodora de la Sihla s-a născut în România, este considerată ocrotitoarea Moldovei, a femeilor și a familiilor. Sărbătoarea ei este în fiecare an pe 7 august
Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla s-a născut în jurul anului 1650, în localitatea nemțeană Vânători. Provine dintr-o familie înstărită, tatăl ei Ștefan Joldea era armașul cetății Neamț, un rang boieresc însemnat la vremea aceea. După ce s-a căsătorit cei doi soți hotărăsc să se călugărească. În timp ce soțul devine călugărul Elefterie la Mânăstirea Poiana Mărului, Teodora care avea aproape 30 de ani se călugărește la Vărzărești. Potrivit legendei, faptul că Moldova era cotropită foarte des și mânăstirile erau prădate și chiar arse, a determinat-o să se retragă în Munții Buzăului, unde trăiește 10 ani. Ajunge apoi la Mânăstirea Neamț dar cum își dorea să trăiască izolată în munți, este îndrumată spre Munții Neamțului, la Schitul Sihăstria. Nu rămâne nici aici și urcă mai sus în munți, în zona cunoscută de localnici drept pustia Sihlei. Sihlă înseamnă în graiul local o pădure deasă de copaci tineri. Potrivit doxologia.ro, locul este atât de dur și viața acolo atât de grea încât, cu mai mult de un secol mai târziu, Calistrat Hogaș ajunge pe aceste locuri și rămâne impresionat, descriindu-le ”drept o culme de asprime, singurătate și sălbăticie a celei mai puternice închipuiri”.
Teodora de la Sihla a fost canonizată în 1992
Legenda spune că inițial Teodora a locuit într-o chilie aflată chiar sub stâncile Sihlei, cedată de un sihastru bătrân impresionat de sacrificiile făcute de ea în numele credinței. După un timp, pentru a ajuta alte călugărițe care alungate de războaie veneau să caute adăpost, Teodora le-a cedat chilia și a ales să trăiască într-o peșteră, situată și mai sus în munte, într-o zonă mult mai sălbatică. Până la moarte a trăit acolo, în post și rugăciune. Legenda spune că a trăit fie cu fructele pădurii, fie consumând un fel de iederă, ce crește în zonă, numită"iarba dulce"sau"măcrișul Sfintei Teodora”. Sfintele Moaşte ale Cuvioasei Teodora au rămas în peştera Sihla zeci de ani, iar în jurul lor a luat fiinţă Schitul Sihla. Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a decis canonizarea Cuvioasei Teodora de la Sihla pe 20 iunie 1992, stabilind ca zi de prăznuire data de 7 august. Peștera Sfintei Teodora de la Sihla este în codrii sălbatici ai Neamţului în zona comunei Vânători şi în apropierea mănăstirilor Neamţ, Secu şi Sihăstria. Surprinzător, în timp ce moaștele celorlalte două sfinte românce dar care nu sunt născute în țară se află în biserici de la noi, moaștele sfintei Teodora de la Sihla, singura născută pe plaiuri mioritice se află în prezent la o mânăstire din Kiev.
