Prințesa Marina Sturdza ajută copiii și după moarte. Câți bani s-au strâns la licitație
Gestul încântător făcut de prințesa Marina Sturdza pe patul de moarte aduce o rază de speranță în viața copiilor bolnavi sau greu încercați de soartă. Bunurile scoase la licitație în această lună s-au vândut cu peste 66.000 de euro, bani care vor fi direcționați pentru ocrotirea micuților vulnerabili.
Licitația organizată la 24 aprilie 2018 de casa Artmark a arătat interesul extrem de ridicat al colecționarilor de obiecte care spun povestea personalităților care le-au deținut. Bunurile prințesei Marina Sturdza nu au făcut excepție, ele fiind adjudecate în proporție covârșitoare. Aceasta a fost una dintre ultimele dorințe ale celei care a suferit enorm pe când era copil, un gest nobil destinat ocrotirii micuților al căror destin poate fi schimbat. Prințesa Marina Sturdza a murit la 22 octombrie 2017, la New York. Avea 73 de ani, iar 50 dintre ei i-a petrecut în exil, în Elveția și Canada. S-a întors în România după 1990 și s-a pus în slujba copiilor greu încercați de soartă. Banii strânși în urma vânzării celor peste 130 de bunuri personale vândute la licitație (peste 66.000 de euro) vor ajunge la cinci fundații care au grijă de copiii bolnavi sau neajutorați.
Marina Sturdza s-a născut la 25 aprilie 1944. Este fiica Ioanei Șuțu și a lui Ion Sturdza, cuplu care s-a destrămat la scurt timp după nașterea Marinei. Într-un interviu din 2016, prințesa declara că mariajul fusese unul formal. Mama ei s-a recăsătorit cu Dumitru Bragadiru, fiul lui Dumitru Marinescu Bragadiru, cel care a construit fabrica de bere care i-a purtat numele.
„Nici unul dintre cele trei nume nu era tocmai o bună carte de vizită pe vremea aceea, de altfel toată lumea a trecut prin închisoare, și tatăl meu, și tatăl meu vitreg. Când tatăl meu vitreg a fost eliberat, ne-am grăbit să părăsim țara, mai ales că vremurile deveneau deosebit de vitrege pentru noi în anii aceia. Era în 1948. În încercarea de a ne salva familia, am fost sprijiniți de Legația Elveției la București, al cărei personal le-a fost întotdeauna foarte apropiat părinților mei și prin intermediul cărora speram să putem merge până la graniță. Părinții mei au considerat, însă, că este prea riscant să plecăm cu toții, așa că pe mine m-au lăsat acasă, în grija bunicii. O experiență care avea să-mi marcheze primii ani de viața, deși bunica mea, Nadej Șuțu, mama mamei mele, era o femeie extraordinară, fostă infirmieră în timpul războiului, care a fost decorată în Serbia, apoi a făcut tot frontul rusesc și a fost recompensată cu titluri și medalii de onoare pentru abnegație și dăruire”, povestea prințesa pentru eranews.ro.
