Situație dramatică pentru milioane de români, după scumpirea prețurilor: „Ori mănânc, ori cumpăr pastile”
Scumpirea medicamentelor îi afectează grav pe vârstnicii din România, care nu ştiu cum să-şi mai drămuiască puţinii bănuţi pe care-i primesc după o viaţă de trudă. Într-o situaţie dramatică se află bătrânii cu pensii de la CAP, care nu depăşesc 1.000 de lei lunar. Mulţi dintre ei nu-şi permit nici măcar reţetele compensate, arată adevarul.ro.
Vai şi amar! Preţul medicamentelor a explodat în România de la 1 august, fiind vorba despre un prag istoric de scumpiri la produsele farmaceutice, cu o medie de 20%. Oficial, producătorii de medicamente au explicat majorările de preţ prin creşterea costurilor la materiile prime necesare în industria farmaceutică. Scumpirea medicamentelor reprezintă un dezastru pentru pensionarii din judeţele sărace.
În Botoşani, de pildă, sunt în jur de 90.000 de pensionari. Dintre aceştia, o treime sunt foşti lucrători la fostele Cooperative Agricole de Producţie (CAP), cu o pensie de aproximativ 1.000 de lei. Cu aceşti bani, vârstnicii trebuie să-şi plătească utilităţile, să se hrănească şi, în plus, să cumpere medicamente. Oricând pot apărea drame, mai ales că unii dintre pensionari au renunţat deja la tratamente. Cei mai mulţi dintre bunici au lucrat toată viaţa în agricultură, motiv pentru care au pensii foarte mici şi întâmpină mari greutăţi, mai ales că destui au boli cronice.
Moş Damian, un bătrân dintr-un sat botoşănenan, este cardiac, are diabet tip II şi este hipertensiv. El beneficiază de reţetă compensată, dar trebuie să mai pună 200 de lei în fiecare lună pentru a-şi cumpăra medicamentele.
„Dacă nu era reţeta, trebuia să plătesc 500 de lei. Datorită reţetei, dau numai 200, dar e tare mult. Eu am 1.300 de lei pensie. Îmi mai rămân 1.100 de lei. Lemne - de unde? Curent şi alte dări - de unde?”, se plânge bătrânul.
În situaţia sa sunt mii de alţi pensionari. Tanti Anica, o altă fostă lucrătoare la CAP, mărturiseşte că uneori e nevoită să renunţe la medicamente, mai ales iarna. Acum, după scumpire, femeia e decisă să renunţe complet la tratament.
„Trebuie să plătesc vreo 300 de lei, pe lângă reţetă. Sunt bolnavă. Dar nu mai pot, gata! S-au scumpit şi nu mai pot: ori mănânc, ori cumpăr pastile. Că de amâdouă văd că nu se poate. Ori mor de foame, ori de boală! Dar de murit, tot mor”, oftează ea.
Bătrânii acuză şi scumpirea alimentelor. „Păi, să calculăm: 300 pe medicamente, 600 pe nişte vreascuri, lumina de plătit, impozitul şi, iaca, mă împrumut deja! Şi de mâncare nici nu mi-am cumpărat. Îţi vine să pui mâinile pe piept şi să închizi ochii. Nu mai este de trăit”, spune, cu voce joasă, moş Damian.
„Este o dramă a acestor oameni cuminţi, fiindcă toată viaţa s-au trezit cu noaptea-n cap şi au muncit. Şi suferă până închid ochii”, spune, emoţionată, o localnică din comuna Avrămeni.
Puţine cabinete medicale la ţară
Grav este că multe comune, cum ar fi Adăşeni, Manoleasa sau Dimăcheni, nu au medic de familie, ceea ce înseamnă că pensionarii săraci nu beneficiază nici de acele reţete compensate. Sătenii trebuie să bată zeci de kilometri ca să-şi ia o reţetă. În alte cazuri, trebuie să ajungă la medicul specialist de la Botoşani, adică la peste 50 de kilometri depărtare. De mila bătrânilor, sunt mediatori sanitari comunitari inimoşi care, din proprie iniţiativă şi pe cheltuială proprie, merg să le aducă reţetele atât de necesare.
