Tradiţii pentru spor şi sănătate de Sfântul Apostol Andrei, patronul spiritual al românilor

Sfântul Andrei, într-o icoană de tradiţie ortodoxă.

În ultima zi a lunii noiembrie, credincioşii ortodocşi îl cinstesc cu evlavie pe Sfântul Apostol Andrei, întemeietorul Bisericii noastre creştine, cel care a propovăduit creştinismul pe meleagurile geto-dacice din Dobrogea. Sfântul Andrei rămâne un martor de seamă la cele mai de importante evenimente din zorii creştinismului.

Istoricul sărbătorii

Evanghelia după Ioan aduce mărturie că Sfântul Andrei a fost mai întâi ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. În această calitate, el a fost martor la botezul Mântuitorului şi la alegerea celorlalţi apostoli. Împreună cu fratele său Simon-Petru a fost martor la minunile săvârşite de Iisus şi L-a urmat pe Acesta când le-a adresat îndemnul: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni". De aceea, cei doi fraţi, pescari de meserie, au mers după Hristos şi au propovăduit împreună Evanghelia în Sciţia (teritoriu situat între Dunăre şi Marea Neagră) şi dincolo de Prut. Opinia potrivit căreia Sfântul Andrei a predicat pe teritoriul locuit de sciţi a fost preluată din Istoria bisericească scrisă de episcopul Eusebiu din Cezareea Palestinei. Părintele nostru spiritual, Sfântul Andrei, a suferit când a fost decapitat Sfântul Ioan Botezătorul, a fost alături de Iisus la Cina cea de Taină, a plâns la moartea Mântuitorului, dar s-a întărit în credinţă la Învierea Lui. După Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolul Andrei a continuat să predice Evanghelia lui Iisus în misiunea sa de creştinare în Georgia, în Armenia, în sudul Basarabiei şi a ajuns în Dobrogea de azi, fiind singurul apostol al Domnului Hristos care a converit la creştinism populaţia geto-daco-romanilor din cetăţile acestui ţinut. De la urcarea lui Decebal pe tronul Daciei, raporturile cu Roma s-au înrăutăţit. Cu toate acestea, Sfântul Andrei a hirotonit, în continuare, episcopi şi preoţi în Dobrogea, iar peştera unde el a trăit (în comuna Ion Corvin din judeţul Constanţa) a fost primul lăcaş de cult din ţara noastră şi poarta de intrare a creştinismului.

Potrivit mărturiilor scrise, patru dintre ucenicii Sfântului Andrei, trimişi de acesta la Dervent să propovăduiască Evanghelia, au fost omorâţi şi pe locul sacrificiului „au răsărit din pământ" renumitele cruci din piatră care, de-a lungul timpului, şi-au dovedit o mare putere tămăduitoare, vindecând bolile sufleteşti şi trupeşti ale credincioşilor veniţi să se roage pentru izbăvire de suferinţe. Din Dobrogea, Apostolul şi-a continuat misiunea de creştinare în Bulgaria, în Macedonia şi în Grecia. În oraşul Patras, el a zăbovit mai bine de doi ani. În tot acest timp, Sfântul Andrei a reuşit s-o convertească la creştinism şi pe Maximilia, sora lui Egheat, cel mai puternic persecutor al creştinilor din acele timpuri. Pentru cei care se închinau în faţa idolilor, convertirea Maximiliei la creştinism a fost un neaşteptat afront, care trebuia pedepsit.

In istoria zbuciumată a acestor locuri, au rămas şi cuvintele Apostolului românilor, când a văzut ultima dată crucea. Înainte de a fi răstignit, Apostolul Andrei a exclamat: "Te binecuvântez, o cruce, care ai fost sfinţită prin trupul lui Hristos!" Astfel, Sfântul Andrei, primul apostol al lui Iisus, a fost biciut şi răstignit pe crucea în formă de X, pe care o purta mereu cu sine. El a sfârşit muceniceşte într-o zi de 30 noiembrie anul 87, iar potrivit altor surse, în anul 97, la vârsta de 90 de ani.

Crucificarea Sfântului Andrei, reprezentată printr-o sculptură la Vatican. (wikipedia.org)

După multe strămutări, sfintele moaşte ale Apostolului Andrei se odihnesc în Catedrala Amalfi din Italia, aduse aici în timpul Cruciadei din anul 1204, când latinii au prădat Constantinopolul.

„Apostolatul Sfântului Andrei a fost benefic pentru ţara noastră, pentru că la început de mileniu am dobândit şi sămânţa bunei credinţe în cuvântul lui Dumnezeu, întemeindu-se prin aceasta Biserica Creştină pe meleagurile noastre. Astfel, Sfântul Andrei a devenit ocrotitorul ţării noastre şi al Bisericii noastre creştine. Pentru Sfântul Apostol Andrei, credincioşii manifestă o mare evlavie, botezându-şi copiii cu numele lui. De asemenea, multe lăcaşuri ortodixe din ţara noastră sunt ocrotite de hramul întâiului chemat la apostolat. În ziua praznicului, credincioşii aduc la biserică ofrande de post: pâine, ulei, vin şi peşte. După slujba de binecuvântare, ofrandele sunt împărţite săracilor", ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (Bulevardul Nicolae Titulescu).

Peştera Sfântului Andrei din Dobrogea. (Foto: Cristian Andreescu / Mediafax)

Cu privire la numele Andrei, este interesant de precizat că acesta înseamnă în greceşte "curajos", "bărbătesc", deşi Sfântul Apostol a fost la origine evreu.

Urăm tuturor cititorilor şi vizitatorilor publicaţiilor companiei Adevărul Holding deplină sănătate şi Sfântul Apostol Andrei să le împlinească dorinţele de bunăsporire în tot ceea ce-şi doresc.

Tradiţii pentru spor şi sănătate

În jurul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, cunoscută în popor sub numele de Moş Andrei, Indrea , Cap de iarnă sau Ziua Lupului, au înflorit numeroase tradiţii practicate de români de-a lungul multor generaţii, de moşii şi de strămoşii noştri, pentru a păstra sporul casei lor şi pentru a fi sănătoşi tot anul.

La marele praznic, sfinţii părinţi acordă dezlegare la peşte.

În zorii creştinismului, în timpul persecuţiilor romane, peştele era un simbol de recunoaştere între creştini.

În jurul acestei sărbători, numită în popor Moş Andrei, Indrea , Cap de iarnă sau Ziua Lupului, au înflorit o serie de tradiţii practicate de români de-a lungul multor generaţii, din moşi-strămoşi, pentru sporul casei lor şi pentru sănătate:

Tradiţia grâului, respectată din moşi-strămoşi

În ajunul sărbătorii Sfântului Andrei, cel care deschide luna darurilor, este de bun augur ca fiecare credincios să pună la încolţit o cană cu boabe de grâu lângă o icoană a Sfântului Andrei.

Dacă nu aveţi o astfel de icoană, puteţi confecţiona din carton o cruce în formă de X.

Grâul poate fi semănat începând din ajunul sărbătorii şi până a doua zi la ora 24. Grâul se udă până la Anul Nou, la un interval de două zile, cu apă care să se menţină la temperatura camerei. După Anul Nou, grâul nu trebuie aruncat la gunoi, ci trebuie adăugat în hrana păsărilor din gospodărie sau să-l daţi păsărilor cerului care vin la fereastra casei voastre. Ritualul acesta anticipează cât de prosper va fi anul în care veţi păşi. Dacă va creşte verde şi des, să fiţi siguri că în Noul An veţi avea multe bucurii.

Cum se alungă ghinionul

În ajunul sărbătorii, gospodinele întorc vasele cu gura în jos, pentru a alunga spiritele, care risipesc belşugul din casă şi din localitatea unde se află căminul gospodarului care practică ritualul.

În familiile unde necazurile sunt tot mai numeroase, în special în Basarabia, în Moldova şi în Transilvania, gospodarii aduc în casele lor o icoană a Sfântului Andrei pentru a alunga duhurile necurate, bolile şi paguba. Icoana trebuie sfinţită în ziua praznicului.

De Sântandrei, tinerele îşi cunosc ursitul

Un ritual foarte popular se practică an de an de tinerele necăsătorite care vor să-şi cunoască destinul.

Acestea pregătesc în ajunul sărbătorii „Turtica de Andrei", prepară o cocă din făină de grâu amestecată cu apă şi cu multă sare. Turta se coace pe plită, la foc mic, până se rumeneşte şi se mănâncă în acea seară. După împlinirea ritualului, tânăra îi adresează o rugăciune Sfântului Apostol, rugându-l să-i fie de folos. Tânărul care îi apare fetei în vis şi-i oferă o cană cu apă, ca să-şi potolească setea după ce a mâncat turta sărată, o va cere de soţie în anul următor.

Prognoze meteorologice pentru Noul An

În noaptea Sfântului Andrei se fac prognoze meteorologice populare. De obicei, în cămară sau în podul casei se pun 12 cepe sănătoase, de aceeaşi mărime şi se lasă acolo până în seara de Crăciun. Fiecărei cepe i se atribuie numele unei luni. Cepele care au încolţit reprezintă lunile favorabile recoltelor din anul următor, iar cele care s-au stricat anticipează lunile ploioase sau cele în care va cădea grindină.

Usturoiul atrage norocul şi alungă necazul

Gospodinele care prepară multe bucate, care conţin usturoi, vor petrece cu bine iarna. Unii credincioşi ajunează până la amiază, ca să fie iarna blândă şi noul an îmbelşugat, să aibă noroc în carieră, să se bucure de longevitate şi de sănătate deplină.

Acum, la ţară, se poartă funia cu usturoi la brâu, toată ziua. Ritualul este practicat mai ales de bărbaţi şi tradiţia spune că cine-l respectă este apărat de boli, de evenimente dramatice şi de duşmanii aprigi; în acelaşi timp, în căminele cu fete necăsătorite, după împlinirea ritualului, vin peţitorii.

Noaptea Sfântului Andrei este numită în popor şi „Noaptea strigoilor". În multe zone din ţară, pentru a preveni unele necazuri pricinuite de aceste spirite malefice, foarte active în această seară, pricinuind boli şi pagubă, gospodinele respectă un anumit ritual: ele ung lucrurile din casă cu nouă fire de usturoi încolţit în gospodăria respectivă; în acelaşi timp, fiecare membru al familiei mănâncă şi câte un bob de usturoi.

Nu se împrumută obiectele din gospodărie.

În această zi, nu se împrumută nici un obiect din casă şi la sate se fac descântece pentru recuperarea pagubei şi a obiectelor pierdute.

Pentru ca pomii să rodească, în ziua praznicului, în livezi se lipesc cruci făcute din ceară pe scoarţa pomilor care nu mai dau rog bogat.

Pâinea, simbolul belşugului

În ajunul sărbătorii, gospodinele fac o pâine mare, o pun pe un ştergar alb, iar lângă pâinea mare şi rumenă se pune o monedă de argint. Prin împlinirea acestei datini, tradiţia populară spune că Sfântul Andrei va binecuvâta acea gospodărie cu belşug, cu sănătate şi cu armonie.

Untura şi sarea vitelor pentru sporul laptelui

La ţară se îngroapă în grădină un drob de sare, alături de o oală de lut umplută cu untură. Ulcica respectivă stă îngropată în pământ până la Sf. Gheorghe. În ziua acelui praznic, se dezgroapă cele două "leacuri". Se amestecă untura cu sarea şi cu această pomadă gospodinele ung ugerele vacilor şi mai pun şi în mâncare un strop din acest leac, în fiecare zi, până la Sf. Gheorghe. Există convingerea că ritualul alungă farmecele făcute pentru ca vacile să nu aibă lapte.

Lupul este sprinten în această zi; este singura zi din an când lupul reuşeşte să-şi întoarcă gâtul. De aceea, în zonele de munte, gospodarii nu se duc în pădure după lemne şi au grijă ca păsările să rămână închise în coteţe, pentru a scăpa de furia lupilor.

Peştera Sfântului Andrei din Dobrogea - interior. (Foto: Mediafax)