Tradiţii pentru spor şi sănătate de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă
Dintre toţi sfinţii veneraţi în lumea creştină, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruinţă, sărbătorit în fiecare an la data de 23 aprilie, se bucură de o cinstire aparte.
Istoricul sărbătorii
Sfântul Gheorghe s-a născut în ţinutul Capadochiei, acolo unde au apărut primii creştini din lume. El făcea parte dintr-o familie de creştini înstăriţi, posesorii multor averi în acel ţinut. Documentele religioase menţionează că tânărul Gheoghe a trăit în vremea împăratului Diocleţian, recunoscut în istoria creştină pentru prigoana aspră susţinută împotriva creştinilor.
Ţinutul Capadociei (Turcia centrală actuală), cu muntele Erciyes (3916 m) în plan depărtat. Înr-un astfel de peisaj a copilărit Sfântul Gheorghe.
Din copilărie, Sfântul Gheorghe a rămas orfan de tată, un martir al credinţei în Hristos. După acest eveniment trist de familie, mama Sfântului Gheorghe a hotărât să se mute împreună cu fiul său în Palestina. Tânărul Gheorghe a urmat o carieră militară în armata romană şi a reuşit să urce treptele ierarhiei în acest domeniu, până la demnitatea de comandant în armata împăratului Diocleţian.
Pentru creştini, anul 303 a fost o etapă de răscruce, deoarece împăratul Diocleţian a emis un decret care înăsprea represaliile împotriva creştinilor. Prigoana a durat vreme de zece ani, până în februarie 313, când împăraţii romani Licinius şi Constantin cel Mare au emis Edictul de la Milan, document care consfinţea încetarea persecuţiilor religioase împotriva creştinilor, acordând religiei creştine drepturi şi libertăţi de care, până atunci, se bucurau doar cultele păgâne.
În acel an de cumplită prigoană, urmând exemplul tatălui său, comandantul Gheorghe a ales să-şi mărturisească public credinţa în Hristos. Ca urmare, el a fost întemniţat şi supus torturilor cumplite, practicate în acea vreme, cu scopul de a-l convinge să renunţe la credinţa creştină. Tânărul Gheorghe a suportat cu stoicism canoanele la care a fost supus. Deşi a fost lovit cu suliţa, a fost tras pe roată, aruncat într-o groapă cu var nestins (pentru a aminti doar o parte dintre torturile pe care le-a îndurat, supravieţuind în mod miraculos), tânărul Gheorghe nu şi-a renegat credinţa în Hristos. Mai mult, se spune că tânărul comandant a înfăptuit o minune în perioada cât a fost întemniţat: el a înviat trupul unui deţinut mort din celula sa.
Eroismul prea credinciosului Gheorghe a atras ca un magnet personalităţile de seamnă ale vremii, printre care un renumit magician al curţii imperiale şi chiar pe împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocletian, care au îmbrăţişat credinţa creştină. Pentru că Sfântul Gheorghe a respins numeroase onoruri oferite de împăratul Diocletian, în schimbul renunţării la credinţa creştină, suveranul a poruncit uciderea prin decapitare a soţiei sale, împărăteasa Alexandra, şi a comandantului Gheorghe, în ziua de 23 aprilie anul 303.
Sfântul Gheorghe în iconografia ortodoxă
După moarte, Sfântul Gheorghe devine un model de demnitate, de credinţă şi de curaj. Iconografia păstrează o imagine reprezentativă a sfântului venerat de lumea creştină: Sfântul Gheorghe, în uniformă militară, călare pe un cal alb, străpungând cu suliţa un balaur. Icoana, atât de cunoscută de toţi creştinii, face referire la o legendă pioasă în care Sfântul Gheorghe salvează cetatea Silena din provincia Libiei de un balaur care teroriza întreaga suflare a cetăţii.
Legenda spune că lângă cetatea aceasta a apărut un balaur pe cât de uriaş, pe atât de feroce. Pentru a îmblânzi cumplita reptilă, locuitorii cetăţii Silena au hotărât s-o hrănească cu animale din gospodăriile lor, iar după sacrificarea acestora localnicii trebuia să-şi sacrifice copiii. Într-o zi, un demnitar al oraşului urma să-şi jerfească unica fiică şi s-o dea ca hrană reptilei. Atunci, Sfântul Gheorghe, care călătorea pe acele meleaguri, a omorât fiorosul balaur. Legenda spune că tânăra a legat cu o sfoară leşul reptilei şi l-a cărat în cetate, apoi i-a dat foc. Sfântul Gheoghe n-a acceptat nici o răsplată de la părinţii fetei. Moartea balaurului pripăşit în localitatea Silena reprezintă lupta dintre bine şi rău.
Sfântul Gheorghe şi balaurul, într-o icoană georgiană din secolul al XV-lea.
Iconografia îl mai reprezintă pe Sfântul Gheorghe într-o mantie roşie, culoarea specifică martirilor, dar şi ca războinic, ca tribun militar în veşminte patriciene, purtând o platoşă sub mantie, o cruce în mâna dreaptă şi o sabie în mâna stângă.
După moarte, Marele Mucenic a continuat să facă minuni, iar din mormântul său, care se păstrează în Biserica Ortodoxă din localitatea Lodd, la S-V de Tel-Aviv, în Israel, izvorăşte mir. Aici, pelerinii din lumea întreagă vin la mormântul Purtătorului de Biruinţă rugându-l să-i ocrotească de orice rău.
Tradiţii pentru spor şi sănătate
Sfântul Gheorghe ocrotitorul
Sfântul Gheorghe este ocrotitorul Armatei Române. De asemenea, Marele Mucenic Gheorghe a fost patronul spiritual al domnitorului Ştefan cel Mare, iar imaginea sfântului, care a ucis balaurul, era pictată pe steagul Moldovei Medievale, dăruit Mânăstirii Zografu de la Muntele Athos, ctitorie a domnitorului moldovean.
Sfântul Gheorghe este patronul mai multor ţări : Anglia, Georgia, Germania, Lituania, Portugalia şi Grecia. Totodată, Sfântul Gheorghe este ocrotitorul mai multor oraşe cu nume celebre: Veneţia, Geneva şi Moscova.
În Lituania, Sf. Gheorghe este venerat ca un protector al animalelor, pe când în unele zone din Spania, ziua de prăznuire a sfântului este celebrată cu mese îmbelşugate şi cu multe daruri oferite sărbătoriţilor.
În tradiţia populară, Sfântul Gheorghe este patronul măcelarilor, agricultorilor, călăreţilor, fermierilor şi al bolnavilor de lepră.
Începe vara pastorală
Praznicul Sfântului Gheorghe este asociat cu începutul verii pastorale, aşa cum Sfântul Dumitru anunţă încheierea acestui sezon. Tot tradiţia populară spune că există o înţelegere cosmică între Sân-George şi Sânmedru: când cântă broaştele pentru prima dată în an, Sân-George ia cheile de la Sânmedru pentru a „deschide" drumul vegetaţiei la viaţă.
Ritualuri pentru spor şi sănătate
Potrivit tradiţiei, în ziua praznicului, după slujbă, în biserici, credincioşii primesc flori de liliac, iar în unele zone din sudul ţării ei primesc crenguţe de leuştean, plante care au efecte benefice asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor, ocrotindu-i, în acelaşi timp, de situaţii neprevăzute.
În ziua praznicului, când se serbează Moşii de Sfântul Gheorghe, este bine ca uşile şi ferestrele casei să fie împodobite cu ramuri de salcie. De asemenea, porţile fiecărei gospodării trebuie împodobite cu ramuri înmugurite de salcie; tradiţia spune că planta are în această zi puteri magice şi-i apără pe gospodari de boli şi de pagubă.
În ziua praznicului, oamenii se cântăresc; practicând acest ritual, ei cred că vor fi sprinteni până la anul, când datina se înnoieşte tot în ziua de Sfântul Gheorghe.
În mediul rural, gospodarii dau foc gunoaielor şi vechiturilor, iar cenuşa rămasă, după ce totul a ars, se amestecă foarte bine cu untură, cu care se ung uşile grajdurilor; acest ritual este practicat pentru a îndepărta spiritele rele, care vin în această noapte şi intră în adăpostul animalelor să fure sporul casei: laptele şi ouăle.
În Bucovina se practică obiceiul „urzicatului". În zorii zilei, tinerii îşi ating mîinile şi picioarele cu urzici; ritualul păstrat din moşi-strămoşi, spune tradiţia, îi ajută să fie mai viguroşi şi mai sprinteni.
Fetele, care vor să fie iubite şi să se căsătorească cu sufletul pereche, trebuie să semene în acestă zi busuioc. Când busuiocul a înflorit, ele îl poartă în păr sau îl usucă şi-l poartă în poşetă, dăruid o crenguţă şi persoanei iubite.
Pentru a învinge energiile negative, în zorii zilei, gospodarii trebuie să ia apă din fântâna casei, să-şi spele faţa şi mâinile cu apă neîncepută şi apoi cu agheasmă. Dacă nu este fântână în gospodărie, există o alternativă : în locul apei din fântână, gospodarii trebuie să-şi spele faţa cu apă plată sau de izvor, dintr-o sticlă pe care s-odeschidă în zorii zilei.
„În România, Marele Mucenic Gheorghe, purtătorul de Biruinţă, este invocat în numeroase lăcaşuri creştine, binecuvântate cu hramul Sfântul Gheorghe. Evlavia românilor pentru unul dintre cei mai iubiţi sfinţi de pe mapamond, se reflectă şi în faptul că mulţi dintre ei poartă slăvitul lui nume. Cel dintâi folos sufletesc pentru noi este întărirea credinţei, desprinsă din priveliştea eroismului Sfântului Gheoghe, ce a dat dovadă puternica sa stăruinţă de a-l mărturisi pe Hristos, în faţa păgânilor, până la suprema jertfă a muceniciei. Dar roada cea mai scumpă, câştigată din pilda Marelui Mărturisitor Gheorghe, este întărirea noastră în răbdarea şi hotărârea de a-l urma pe Hristos", precizează părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Capitală.
