Tradiţii pentru spor şi sănătate: Duminica Floriilor, Intrarea Domnului în Ierusalim

9 aprilie 2020 11:30

Ultima actualizare: 6 martie 2022 16:36

În a şasea duminică din Postul Paştelui, creştinii ortodocşi prăznuiesc Floriile, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele. Praznicul, cunoscut în popor sub denumirea de Duminica Stâlparilor, rememorează intrarea lui Iisus în Ierusalim, pe mânzul asinei, ca împărat biruitor. Se împlinea astfel o profeţie făcută cu 400 de ani, înainte de venirea lui Mesia.

Sărbătoarea Floriilor, dedicată intrării triumfale a Domunlui în Ierusalim, înainte cu o săptămână de Sfintele Paşti, este primul dintre praznicele împărăteşti, cu dată schimbătoare în cursul anului bisericesc.

În timpuri îndepărtate, denumirea populară a sărbătorii provenea de la zeiţa romană a florilor- Flora. În zilele noastre, Sărbătoarea Floriilor este dedicată Intrării Mântuitorului Iisus în Ierusalim.

Duminica Floriilor este şi sărbătoarea celor care poartă nume de flori: Florin, Florina, Lăcrămioara, Viorica, Margareta, Brânduşa etc.

Istoricul sărbătorii

Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim este un moment cu totul special, unicul din viaţa pământeană a lui Iisus, când El a acceptat să fie aclamat ca împărat. Întors din cetatea Efraim, Iisus a hotărât să meargă în oraşul sfânt, însoţit de ucenicii săi, pentru a împlini spusele profetului Zaharia: „Spuneţi fiicei Sionului: Iată, împăratul tău vine la tine blând şi călare pe asină şi pe mânz, fiul celei de sub jug” (Matei 21, 5).

Potrivit profeţiilor din Vechiul Testament, Iisus şi-a pregătit singur intrarea în Ierusalim, pentru a fi recunoscut, după Lege, că El este Mesia, Mântuitorul lumii.

Mulţimea L-a întâmpinat cu ramuri verzi de finic şi de măslin, aclamându-L cu entuziasm: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului!” Despre semnificaţia sărbătorii stau mărturie numeroase menţiuni, primele dintre acestea datând din secolul al IV-lea.

Sunt vestite două mărturii referitoare la Intrarea lui Iisus în Ierusalim : o predică rostită de Sfântul Epifanie, care relatează importanţa evenimentului religios şi o mărturie a Sfântei Egeria, o pelerină din Apus care menţionează în însemnările ei de călătorie, felul în care creştinii sărbătoreau în secolul al IV-lea Intrarea Domnului în Ierusalim.

Şi la acea dată, spune Sfânta Egeria, se continua tradiţia ca ramurile de salcie binecuvântate în bisericile creştine să fie împărţite credincioşilor, participanţi la slujba religioasă.

Floriile, în predicile Părinţiilor Bisericii Creştine

Praznicul de Florii a fost slăvit şi în predicile rostite în timp de părinţii Bisericii Creştine. La loc de cinste sunt amintiţi Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Chiril al Alexandriei şi Sfântul Ambrozie. Evenimentul religios al Floriilor a fost relatat cu amănunte de cei patru evanghelişti: Ioan, Luca, Matei şi Marcu. După modelul mulţimilor din Ierusalim, care L-au întâmpinat pe Iisus cu ramuri de finic şi de măslin la intrarea Sa în Ierusalim, Biserica Ortodoxă a menţinut tradiţia, astfel că după Sfânta Liturghie se sfinţesc ramurile de salcie care se împart credincioşilor în Duminica Floriilor.

Simbolul ramurilor de salcie primite de Florii

Ramurile sfinţite de salcie pe care noi le primim în Duminica Floriilor în Biserică simbolizează biruinţa vieţii împotriva morţii. Pentru că Duminica Floriilor sau Duminica Stâlparilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr, cel înviat de Iisus din morţi,

între cele două evenimente religioase există o firească legătură: pe de o parte Iisus, în ajunul Intrării Sale în Ierusalim, a săvârşit minunea învierii lui Lazăr, prietenul Său din Betania din morţi. În în ziua următoare, Iisus a fost primit cu fast în Ierusalim, ca împărat smerit, şi se împlinea astfel o proorocire menţionată în Vechiul Testament. Totodată, Intrarea Domnului Iisus în Ierusalim anticipează şi propria biruinţă asupra apropiatei sale morţi.

Mulţimea L-a aclamat pe Iisus

La Ierusalim, mulţimea se înghesuia să-l vadă pe Iisus şi-l aclama cum n-a făcut-o până atunci, fluturând ramurile ( stîlpările) de finic. Să nu uităm că mulţimea L-a primit pe Mântuitorul nostru în Ierusalim cu aceste cuvinte: "Osana Fiului lui David, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!" (Matei 21, 9), iar învierea lui Lazăr era motivul principal căruia i se datora această primire însufleţită.

Peste câteva zile, aceeaşi mulţime striga:”Răstigniţi-l!”

În acelaşi timp, să nu uităm, că aceeaşi mulţime care-L slăvise, primindu-L ca pe un împărat, peste câteva zile, incitată de farisei şi de cărturari striga: "Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!"şi-l condamnau la moarte.

De Florii, Iisus vine în „Ierusalimul” sufletelor noastre

De Florii, creştinii ortodocşi retrăiesc evenimentul la care a participat Iisus Hristos în vremea propovăduirii sale pe pământ. La slujba din Duminica Floriilor, Îl întâmpinăm pe Iisus, venit la noi călare pe mânzul asinei, cu ramuri înverzite şi cu inima deschisă şi primitoare. Iisus se îndreaptă în această zi nu numai spre Templu din Ierusalim, unde a făcut minuni, El vine şi în Ierusalimul din sufletul nostru şi aşteptăm să aducă pacea de care fiecare dintre noi are nevoie.

Ramurile de salcie, simbol al propriului nostru botez

Nu întâmplător, în Duminica Floriilor sau Stâlpărilor, purtăm în mâini ramuri cu muguri de salcie, ca simbol al propriului nostru botez. Obiceiul se păstrează pentru că, în primele secole creştine, în această duminică, cei care doreau să fie botezaţi mergeau cu toţii la episcop, ca să-i ceară să fie primiţi la Taina Botezului şi să înveţe Simbolul de credinţă.

„Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, cunoscută sub numele de Florii, este ca un preambul al Patimilor, dar şi ca o poartă spre Înviere, pentru că Domnul Nostru Iisus Hristos călare pe un asin, reprezintă smerenia desăvârşită pe care a adus-o Mântuitorului Iisus Hristos, în deplinătatea ei pe pământ.

După Intrarea în Ierusalim şi până la Inviere se vor petrece faptele deosebite din viaţa Mântuitorului care culminează cu moartea şi, mai cu seamă cu Învierea Domnului, punctul central al operei Sale mântuitoare.

Biserica rememorează toate aceste fapte prin slujbe speciale dedicate exclusiv îndurărilor chinuitoare din viaţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim.

Dacă la Intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, călare pe asin, oamenii l-au întâmpinat cu osanale, cu ramuri de finic, tot aşa şi noi, impulsionaţi de duhul Sărbătorii, să aşternem în faţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos rugăciunile şi faptele bune pentru a-L primi pe Iisus Mântuitorul în sufletele noastre purificate şi curăţate mai ales în Postul Sfintelor Paşti”, ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie , preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu).

În ţara noastră, tradiţiile care cinstesc Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim sunt numeroase în toate zonele geografice.

Tradiţii de Florii pentru spor în gospodării

De la Florii, începe ultima săptămână a Postului Paştelui, numită şi Săptămâna Mare, a Pătimirilor lui Iisus Hristos. În aceste zile, credincioşii retrăiesc evenimentele petrecute de Iisus după Intrarea în Ierusalim, de la răstignirea pe cruce şi până la Învierea Sa.

Mugurii de salcie sfinţiţi la slujba de Florii alungă furtuna

În vreme de furtună se pun pe foc muguri din salciile sfinţite la slujba de Florii, pentru a alunga furtuna şi grindina.

Este bine să te împărtăşeşti în ziua de Florii

Tradiţia spune că un credincios, care se împărtăşeşte de Florii, are şansa să i se împlinească orice dorinţă. Credinciosul trebuie să-şi pună în gând o dorinţă, când se apropie de preot, să primească sfânta împărtăşanie.

De Florii, Biserica acordă dezlegare la peşte

De Florii este dezlegare la peşte; de aceea, toate preparatele din peşte au putere de vindecare asupra celor care le prepară şi apoi le mănâncă.

Pelerinaje de binecuvântare

În unele zone ale ţării, în seara din ajunul Floriilor, se mai păstrează obiceiul de a participa la un pelerinaj care porneşte de la o biserică şi se încheie la o altă biserică.

Procesiunea aminteşte de mulţimea venită să-l întâmpine pe Iisus la Ierusalim şi împlineşte misiunea de binecuvântare a oraşului respectiv.

Ramurile de salcie sfinţite alungă necazurile

Potrivit tradiţiei milenare, în ajunul sărbătorii se adună multe ramuri înmugurite de salcie şi se duc la biserică, pentru a fi binecuvântate de preot. În ziua praznicului, ramurile se sfinţesc şi se stropesc cu agheasmă, apoi se împart credincioşilor, care le duc acasă pentru a le ocroti gospodăria de boli şi de necazuri.

Zestrea să fie împodobită cu flori

Este bine ca fetele care nu sunt căsătorite să scoată zestrea afară, la soare şi s-o împodobească cu flori. Este un obicei prin care, în ziua de Florii, păstrând rânduiala Postului, tinerele se roagă Mântuitorului Iisus să le dea sănătate şi să le aducă, mai repede, un ursit bun.

Un ritual care alungă bolile şi paguba

În mediul rural este de bun augur un ritual care foloseşte salcia sfinţită. Se spune că este bine ca în ziua de Florii sătenii să se încingă cu ramuri de salcie peste mijloc. S-a constatat că, prin împlinirea acestui ritual, eşti apărat de boli şi de pagubă.

Mamele prepară plăcinte cu mere

Tradiţia spune că, în memoria lui Lăzărel, un copil care a murit de dorul plăcintelor, în multe gospodării din toată ţara, mamele prepară plăcinte cu mere pe care le împart copiilor cu vârste cuprinse între 6 şi 12 ani.

Mamele împlinesc această datină sperând că nu vor suferi ca mama lui Lăzărel, un copil care a poftit să mănânce plăcinte, iar mama lui nu i-a împlinit dorinţa.

Atunci, de supărare, Lăzărel a plecat cu oile la păscut. El s-a urcat într-un copac să adune mai multe frunze pentru oiţele lui. Din păcate, creanga pe care s-a aşezat s-a rupt, iar Lăzărel a căzut din pom şi a murit.

În ziua de Florii, nu trebuie să ne spălăm pe cap

În Muntenia, în ziua de Florii, oamenii să nu se spele pe cap. În această duminică înfloresc pomii şi, din acest motiv, persoanele care nu respectă tradiţia, vor încărunţi.

În ziua de Florii se curăţă mormintele şi se împodobesc cu ramuri de salcie.

Mâţişorii de salcie previn boala vitelor

Vitelor li se pun în mâncare mâţişori de salcie, pentru a fi sănătoase tot anul şi pentru a face viţei sănătoşi.

De Florii se termină curăţenia casei

Pentru sănătatea familiei, se aerisesc hainele, se termină curăţenia casei şi se stropeşte toată gospodăria cu agheasmă.

Mâţişorii de salcie au putere de protecţie

Pe ramurile pomilor fructiferi, pe butucii viţei de vie, pe stupi şi la ferestre se agaţă ramuri de salcie, pentru ca toţi membrii familiei să se bucure de prosperitate şi de sănătate. De asemenea, pe ogoare şi în grădini, se îngroapă mugurii salciei sub prima brazdă, tot pentru efectul lor miraculos, care atrage belşugul.

Ramurile de salcie reprezintă renaşterea anuală a vegetației, dar şi ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus, atunci când a intrat în Ierusalim. Creştinii împodobesc icoanele şi ferestrele cu coroniţe de salcie sfinţită şi le păstrează peste an, fiind folosite la vindecarea diferitelor boli.