Izolare socială şi conflict - Cum să ai o relaţie bună cu tine şi cu copilul tău
Perioada de izolare este una stresantă atât pentru părinţi, cât şi pentru copii. Părinţii preiau în această perioadă şi rolul educatorului, pe cel al învăţătorului sau al profesorului. Iar dacă pentru cei mari totul vine la pachet cu munca de acasă, îmbinarea rolurilor multiple poate deveni apăsătoare.
Iată motivul pentru care am apelat la sfaturile unui specialist ca să află modul în care părinţii pot face faţă mai uşor provocărilor acestei perioade. Interlocutorul nostru va fi doctorul Cornelia Paraipan, medic specialist psihiatria copilului şi adolescentului, psihoterapeut, în centrul MindCare, parte a grupului MedLife, cu multă experienţă în oferirea de consultaţii de psihiatrie copii şi adolescenţi, dar şi consiliere individuală de familie
Adevărul: De la mijlocul lunii martie, de când s-a instalat starea de urgenţă în întreaga ţară şi mai toată lumea s-a trezit altfel „acasă”, s-a schimbat ceva din percepţia noastră asupra acestui loc?
Dr. Cornelia Paraipan: „Acasă” nu mai reprezintă în perioada aceasta doar locul unde este tribul, familia, unde ne retragem când ne e greu. „Acasă” s-a transformat din locul nostru sigur în locul din care nu mai reuşim să scăpăm. „Acasă” a devenit loc de muncă, şcoală pentru copii, spaţiu de îngrijire pentru bunici, loc de joacă şi relaxare, etc. Şi chiar dacă ştim că „acasă” momentan presupune siguranţă fizică, nu mai putem spune acelaşi lucru despre stare de bine psihică şi emoţională când ne referim la acest cuvânt. Ceea ce experimentăm uman la nivel global este un sentiment de pierdere a vieţii noastre, a rutinei şi a planurilor noastre, aşa cum erau ele până acum. O pierdere a sentimentului de libertate, dar şi a autonomiei pentru unii dintre noi. O pierdere a stării de siguranţă psihică, fizică, emoţională, financiară, asociată cu presiunea de a ne continua existenţa ca şi până acum. Unde mai pui că unii, mai zeloşi de fire, afirmă chiar că am putea fi mai productivi pentru că „avem mai mult timp la dispoziţie”. Nimic mai fals. Ceea ce trăim ar putea fi comparat din perspectivă emoţională cu un doliu. Din perspectivă biologică însă, scenariul ce rulează în creierele noastre se numeşte „război/pericol vital”, iar mintea şi corpurile noastre sunt în luptă de supravieţuire. Partea din creierul nostru care e capabilă să realizeze analize fine, de evaluarea a gradului de ameninţare real sau imaginar (şi să nu înţelegem greşit, pericolul este real, dar posibil să nu fie imediat şi direct) poartă denumirea de cortex şi pentru a îşi îndeplini rolul acesta are nevoie să ştie că e în siguranţă. Dar cum să mă simt în siguranţă, când l-am pierdut pe „acasă”?
Adevărul: Pentru părinţi chestia asta cu carantinarea s-ar putea înţelege şi ca o luptă dusă pe mai multe fronturi?
