Scrisorile lui Stanca: Dragă Alin Oprea

 Îmi vine-n minte bancul acela cu eroul, participant la Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, care după 70 de ani întreba ”S-a ales ceva din chestia aia?”. Ca un vechi revoluţionar anti-bolşevic vin şi eu acum cu o replică aidoma apropo, s-a ales ceva din Talismanii de maidan? Zdrențe nasol-mirositoare. Scandal. Imprecații. Şi la final praf şi pulbere. Modelul covacian al fantomei Phoenix…care nu va mai renaşte.

Dar, nu despre asta îți scriu eu. Ci, mă refer la aniversarea căsătoriei tale cu Larisa. 15 ani! Nu e o viață de om, dar poate fi cât una. O spune cineva ajuns aproape de 30…Mă bucură faptul că, iată, colegii de la ”Click!” au semnalat recent frumosul eveniment. El mai estompează din urâțenia divorțului care vă afectează, umbreşte, pe tine şi pe Tavi. Băieții ăia armonioşi. Muzicali. Populari. Foştii Talismani.

Mai sunt şi lucruri frumoase pe lumea asta. Nu numai scandalurile de divorț dintre talismani, irineli, riveranii Drăguşencei, gen ”uite inelu-dă-ncoa inelu-ia frigderu-dă portofelu...”

”Casă de piatră …să nu uit! Aveți doi copii frumoşi. Parcă şi acum îl văd pe Dan Negru, pe atunci fan al vostru, cum vă devoala evenimentul şi savura momentele nunții tale cu Larisa. Şi, ce poveste de dragoste romantică, superbă şi incredibilă. Tu, de pe scenă, cântând, cu mii de gagici mişto în public şi din toate cele să vezi aura viitoarei mame a copiilor tăi… Spune tu, Larisa, nu e incredibil? Nu-i aşa că nici tu nu poți crede că aşa ceva e real. Căci, pe relele, veninul, urâtul ce ne sufocă în spațiul ăsta românesc, cu ” bube, mucigaiuri şi noroi”, cu scandaluri sordide, mahalale imunde, e mai bine să mă bucur de ceva rar şi sublim.

Vă sărut pe suflet şi pe Destin!

George Stanca, pamflet.