«Spre rușinea mea nu am mai mers la slujba de Înviere de câțiva ani buni!» O vedetă de la Pro TV nu crede în tradiția Iepurașului!
Irina Gologan susține că nu a mai luat parte la slujba de înviere de ani buni. Află din ce motiv nu a mai făcut acest lucru, corespondenta Știrilor ProTV!
Ce faci de Paste?
Pentru ca ajung foarte rar la ai mei, aleg, in masura in care se poate, sa imi petrec Pastele acasa, in familie. Asta voi face si anul acesta. O sa facem un soi de reuniune de familie, ceea ce se intampla de foarte putine ori, pentru ca fratele meu locuieste in Austria.
Intotdeauna petreci Pastele acasa?
Da. S-a intamplat de multe ori sa imi petrec Pastele in familia Stirilor ProTV, pentru ca a fost tura mea de munca. Si anul trecut am petrecut totusi un Paste neconventional. Am fost, tot impreuna cu parintii si niste prieteni, in Bulgaria. Am prins o vreme minunata, de plaja chiar, am sarbatorit Invierea cu peste si fructe de mare si pentru prima data nu am simtit lipta cozonacului sau a cosului cu oua rosii.
Mergi la Inviere?
Spre rusinea mea nu am mai mers la slujba de Inviere de cativa ani buni, pentru simplul fapt ca mi se pare ca totul s-a schimbat si ca nu mai intalnesc farmecul copilariei. Lumea vine cu 5 minute inainte, aprinde o lumanare, fara sa se gandeasca la semnificatia acestui fapt si pleaca, parca la un semn, spre casa, club, restaurant...
Ce pregatiti pentru masa de Paste?
Normal ca, la fel ca fiecare roman, imi place sa aranjez masa de Paste. Incepand de la fata de masa si servetele, continuand cu diverse decoratiuni si terminand cu friptura de miel, drobul preparat de mama, de care sunt indragostita, cosul cu oua rosii, cozonacul si pasca, nimic nu imi lipseste de pe masa. Toate acestea imi trezesc o senzatie de liniste si cred ca Pastele nu ar mai avea farmec daca nu am avea masa plina de bucate.
Care este cea mai frumoasa amintire pe care o asociezi cu sarbatorile Pascale?
Imi amintesc de Pastele petrecut in Ardeal, la bunicii din partea mamei. Tot ce se intampla acolo era desprins parca dintr-o poveste si eu, copil fiind, ma bucuram de fiecare secunda de sarbatoare. Nu era nimic comercial la mijloc si nici fals. Ne adunam toata familia in casa bunicilor. Bunica si mama gateau de zor, vopseau oua cu coji de ceapa si, ca sa para mai cochete, le faceau cate un model cu frunze. In timpul asta, din cuptorul de lut isi facea loc o mireasma de cozonac umplut cu multa nuca si paine de casa, de care imi amintesc si acum. Unchii mei erau responsabili de friptura si de ciorba de miel. O pregateau atat de bine, incat m-au facut sa trec peste ideea mea preconceputa cum ca "mielul nu e bun, pentru ca miroase urat". Cand bucatele erau gata, sosea ora gatitului. Si cand spun asta, nu ma refer la bucatarie. De la mic la mare, toti aveam pregatita o tinuta impecabila pentru biserica. Tin minte ca mama ma imbraca cu rochite cochete si nu pot sa o uit nici pe bunica mea, care de Inviere isi punea cele mai frumoase si colorate basmalute, pe care le tinea sub cheie, intr-un dulap.
La biserica din sat incepea apoi povestea Invierii. Toti inconjuram de trei ori lacasul vechi in genunchi, apoi un satean batea in usa bisericii. Ii deschidea parintele si omul primea lumina sfanta. In cateva minute intreaga curte se lumina si toti incepeam sa cantam "Hristos a inviat". Si acum am fiori cand imi amintesc clipele acelea. Unul dintre momentele mele preferate era finalul slubei, cand fiecare lua impartasania. Mi se parea extrem de interesant ca vinul si painea se dadeau intr-o cana pictata cu un simbol al Pastelui. Si astfel, in fiecare an, colectia mea de cani speciale era completata cu ceva nou. Parca mai linistiti, toti ne intorceam catre case, iar pentru mine drumul era o adevarata incercare, pentru ca stiam ca trebuie sa mentin flacara aprinsa pana in pragul casei. De cele mai multe ori nu reuseam, dar eram iertata . Plini de voie buna, ne strangeam apoi toti in jurul mesei si ne infruptam din bunatatile care ne asteptau caldute sub stergare. A doua zi dimineata urma un alt obicei pe care il asteptam cu mare nerabdare. Bunica imi punea intr-o oala mare apa rece din fantana, urzici si cativa banuti. Traditia spunea ca trebuia sa ma spal cu apa aceea ca sa imi merga bine tot anul si sa fiu frumoasa.
Ce obicei pastrezi in fiecare an de Paste?
Imi place sa imi pun cate o dorinta in fiecare an de Paste.
Cumperi cadouri celor dragi de Paste?
Nu cred in traditia Iepurasului.
Preferati sa vopsiti singuri ouale sau le cumparati?
De obicei le vopseste mama. Nu am cumparat niciodata oua vopsite.
