Ce mesaj și-ar transmite Constantin Dogioiu, actorul din „Clanul” și „Tătuțu”, dacă ar putea da timpul înapoi cu 20 de ani. Cum i s-a schimbat viața în ultimii ani
La cei 38 de ani ai săi, Constantin Dogioiu, actorul din „Clanul” și "Tătuțu'" este mândru de parcursul său profesional dar și personal.
A slăbit și el 12 kilograme pentru a-l juca pe Mircea în "Tătuțu'", după doi ani de la primele filmări pentru “Clanul”. Cum s-a reîntors în timp, pentru că așa cum telespectatorii știu deja, acțiunea din "Tătuțu'" se petrece în urmă cu 20 de ani, care a fost cel mai mare vis a lui Constantin Dogioiu și cum se vede peste încă 20 de ani, actorul ni s-a confesat într-un interviu exclusiv pentru Click!
De la sport de performanță, la o carieră strălucită în actorie
În serialul „Tătuțu'" v-ați întors în timp cu aproximativ 20 de ani. Ce făceai tu, în urmă cu două decenii?
În vara anului 2004 eram proaspăt absolvent al Liceului Teoretic CA Rosetti și proaspăt fumător de tutun, iar în toamna aceluiași an devenisem proaspăt student al Facultății de Stomatologie, din cadrul UMFCD. Cu toate acestea, majoritatea timpului meu era dedicat baschetului, prietenilor, jocurilor de noroc, biliardului și unei femei.
Cum a fost pentru tine să te reîntorci la tot ce era atunci, haine, telefoane, mentalitate?
Nu mi-am propus și, implicit, nu am simțit că mă întorc în timp. În general, caut să nu îmi propun lucruri care sunt împotriva legilor naturii. Ce mi-am propus, și consider că mi-a reușit în proporție de aproximativ 75%, a fost să îmi las simțurile „contaminate” de elementele scenografice (precum cele menționate în întrebare) ori de câte ori am auzit rostită sintagma „motor, acțiune!”. De simțit, m-am simțit foarte bine pe toată perioada filmărilor.
Ar putea renunța cu ușurință la social media
Care era ce mai mare vis al tău, la începutul anilor 2000, ai reușit să faci ce ți-ai propus?
Din ce îmi aduc aminte, cel mai mare vis era compus din trei segmente: să fiu măcar milionar în euro, să am relații intime cu măcar o sută de femei frumoase și să fiu adulat măcar la nivel național. După criteriile mele de atunci și și cele de acum, estimez că am izbutit un 33% din acel vis, dar deloc distribuite egal între cele trei segmente.
Dacă ar fi să renunți la ceva, din ce ai acum și nu aveai atunci, la ce ai renunța, tehnologie, mașini, social media... etc?
Social media și, cu ceva efort, waze/google maps.
Dacă ai putea da timpul înapoi (cu două decenii) ce ai face diferit și ce nu? De ce?
Nu aș face absolut nimic diferit, pentru că nu am făcut nimic unde balanța regret/ beneficii să atârne mai greu înspre talerul regretului.
„Nu îmi lipsește absolut nimic...”
Este ceva ce îți lipsește de acum 20 de ani?
Nu îmi lipsește absolut nimic de acum 20 de ani.
Dacă ar fi să-ți transmiți un mesaj ție de acum 20 de ani, care ar fi acela?
„Bravo, ai intuit bine tot ce e esențial în viață și n-ai “reușit” să te autosabotezi iremediabil!”
Din punct de vedere personal, cum ai descrie acești ultimi de ani?
Ultimii 4-5 ani reprezintă cea mai împlinită perioadă de până acum a vieții mele, acest statu-quo bogat și fragil fiind rezultatul unei munci constante, temeinice și blânde cu mine însumi întru descoperirea, înțelegerea și ajustarea/reprogramarea universului psiho-emoțional- fizic.
Cum te vezi peste 20 de ani?
Cu succes în rezolvarea cel puțin a celor 66% neacoperiți din întrebarea 3, prin intermediul drumului sănătos pe care pășesc atent de 4-5 ani. Sigur, asta dacă nu se întâmpla până atunci evenimentul garantat că se va întâmpla de când m-am născut, adică să mor.
