Dorința arzătoare a Marinei Almășan: „Da, îmi doresc” Ce spune despre iubita din Sankt Petersburg a fiului: „Au doi ani de când sunt împreună”
Marina Almășan (59 de ani) se simte liniștită sufletește acum, după toate experiențele din viața ei trăite în ultimul timp.
Vedeta de televiziune călătorește mult și își adoră jobul însă în ultima vreme pare că se gândește cum ar fi să devină, de ce nu, bunică, pentru că fiul ei, Victor, are o relație stabilă și pare că și-ar dori să se așeze și el la casa lui. În exclusivitate pentru Click!, Marina Almășan ne-a povestit că este foarte echilibrată din toate punctele de vedere acum și că și-ar dori să aibă nepoți însă în momentul de față nu știe cât timp le poate dedica.
„Acum mă răsfață el pe mine”
Am văzut că în ultima perioadă mergeți destul de des la băiatul dumneavoastră, în Dubai.
Da, profit și eu de faptul că acum sunt eu răsfățata băiatului, după ce am depus eforturi ca să-l țin pe linia de plutire. Realizările sunt ale lui, e smart și e brici în ceea ce face și eu cred că și fără mine s-ar fi descurcat foarte bine. Și acum mă răsfață el pe mine, mă mai cheamă din când în când: “Hai,mama, să mai stăm împreună!”.
Mergeți destul de des acolo, nu?
Cam de două ori pe an, să nu exagerăm. Am mers acum, vara, ceea ce este criminal. Sunt niște călduri acolo groaznice și cred că este singurul dezavantaj al Dubaiului pentru că, în rest, numai bile albe îi găsesc locului. La început când am auzit că Victor vrea să se stabilească temporar, că e un rezident care poate să plece în orice moment de acolo, m-am uitat așa de strâmb, zic, bine, din toate țările lumii tu acolo te duci, în deșert. El mi-a zis: “Mama, e altceva”.
El lucrează în zona de IT, nu?
Da, el e în zona de IT și nici măcar nu lucrează la o companie din Dubai. Lucrează la o multinațională, la Revolut, unde poate să lucreze din orice colț al lumii. El practic și-a ales acolo colțul de lume din care să lucreze pentru că i-a plăcut lui Dubaiul. E frumos și e o lume atât de bine pusă la punct. Este ținută cu mână de fier de emirii respectivi, deci Emiratele sunt ținute cu mână de fier, dar foarte bine, nu întâmplător toată planeta se “scurge” acolo.
Sunt expați acolo, la tot pasul vezi o altă nație. Și mie mi se pare fascinant modul în care conlucrează între ei oameni din tot felul de colțuri ale lumii. Să vezi într-un, nu știu, să zicem într-un restaurant, să vezi că un ospătar e din Nepal, altul este din America de Sud, iată și barmanița care e din Ucraina, iată și la birouri acolo e un IT-ist care e din România și tu îi vezi cum conlucrează în acea engleză pe care fiecare o vorbește cu accentul lui.
O să mergeți și într-o vacanță împreună cu Victor în altă parte?
Nu. Are iubită, acum am profitat și eu că iubita lui a fost la părinții ei, că și ea e tot expată. Și a rămas Victor singur a trebuit să aibă grijă de casă, de câini și mi-a zis: „Hai, mama, să stăm împreună”, și m-am bucurat, zic hai că măcar nu am sentimentul că le stau pe cap copiilor. Așa când e doar Victor e mai simplu.
„Nu l-am luat la întrebări pentru că îi respect zona de intimitate”
Vă doriți nepoți?
Da, eu îmi doresc nepoți. Nu știu în ce măsură voi avea deocamdată timp să mă dedic lor mai mult decât așa, secvențial.
El e încântat de idee?
Își dorește o familie, simt eu așa că în aer plutește deja, nu l-am luat la întrebări pentru că îi respect zona de intimitate, dar simt că plutește deja ceva în aer. Fata îmi place foarte mult.
„Întotdeauna m-am întrebat cum e să iubești în altă limbă”
De unde este ea, iubita lui Victor?
Din Sankt Petersburg. Și îmi doresc foarte mult ca ei să fie ei împreună pentru că se completează frumos. Au doi ani de când sunt împreună și văd că funcționează foarte bine. Și ea e tot din zona IT-ului și vorbesc engleză împreună, își construiesc viitorul în engleză.
Întotdeauna m-am întrebat cum e să iubești în altă limbă decât a ta, cea natală. Mie mi s-a părut imposibil, așa cu gândirea mea de acum 100 de ani, să spui „Te iubesc” într-o altă limbă decât cea a ta, maternă, mi se pare puțin artificial, dar văd că funcționează. În lumea asta se unesc tinerii de peste tot și probabil că e deja e o altă gândire.
Cât de liniștită sufletește sunteți dumneavoastră acum?
De anul trecut sunt echilibrată și liniștită. Chiar dacă am provocări din trecutul care mă trage înapoi cu diverse provocări pe care nu le-aș fi dorit, dar asta e, probabil este prețul pe care trebuie să-l plătesc pentru că n-am fost înțeleaptă la un moment dat.Nu se termină deocamdată, poate că și asta ne ține în priză și nu ne lasă să adormim pe fericirea noastră. Dar sunt ok.
Acum mi-am recâștigat pofta de viață, încrederea în sine, pentru că în ultimii ani chiar mi-o pierdusem. Mi-am recâștigat prietenii care se dăduseră așa, un pas înapoi,nefiind foarte încântați de contextul în care mă aflam. Au revenit în preajma mea oameni valoroși și mă bucur că pare așa o reîntoarcere la o lume pe care o trăisem cândva și de care mă depărtasem la un moment dat.
„A fost o alegere proastă”
Cumva tot răul spre bine, cum se zice...
Da, asta e lipsa de înțelepciune de la un moment dat. Trebuie plătită. Răul ăsta poate că, cu puțină înțelepciune, putea fi evitat. Nu știu, rău. Până la urmă, n-a fost să fie. A fost o alegere proastă, nu înseamnă neapărat că a fost ceva odios. N-a fost bine. Au fost două lumi care erau diferite și care au ajuns într-o combinație nefericită.
Profesional, ce ne mai pregătiți? Cărți noi?
Da, urmează să fac o călătorie în Kazahstan, e un spațiu interesant pe care nu l-am tatonat până acum. Mă duc să particip la un infotrip cu mai multă lume, dar eu cred că îmi voi extrage de acolo subiectul unei cărți pe care o voi edita împreună cu ambasada Kazahstanului în România, care îmi și susține financiar prezența mea în această delegație.
Și cu emisiunea?
Nu știu, aștept din toamnă să vedem ce va decide pentru mine televiziunea, pe ce linie voi merge.
