Mihai Morar, dezvăluiri emoționante despre familie și carieră: „Sunt alt om față de acum aprope 16 ani...”.
Pentru toată munca pe care a depus-o în cei 26 de ani de carieră, Mihai Morar a fost premiat la gala „Nu există nu se poate”, organizată de „zâna surprizelor”, Andreea Marin. Jurnalistul a primit trofeul pentru cel mai apreciat podcast din mediul online. Acesta a urcat pe scenă alături de alți 19 oameni valoroși ai țării noastre, care au demonstrat că pot realiza tot ceea ce își doresc cu multă trudă și dedicare. Mihai Morar a dovedit că nu există „nu se poate” prin faptul că mereu și-a văzut de treaba sa, lucru pe care l-a transformat în principiu de viață. Reporterii Click! au reușit să îi fure câteva minute, iar realizatorul ne-a oferit un interviu de suflet.
Mihai Morar, interviu de suflet! Dezvăluiri emoționante despre familie și carieră
Mihai, te văd emoționat, a fost o surpriză premiul pentru tine.
În momentul în care m-a chemat Andreea și mi-a zis de la început „gândește-te că evenimentul acesta pe care vreau să îl fac este ca o gala Oscar”. Nu am știut că voi fi premiat, nu mă așteptam să fiu premiat, dar știu că exact ce își pune Andreea în minte, aia face. Eu așa îi și zic, femeia pentru care nu există „nu se poate”, „femeia care prea poate”. Mi se pare extraordinar ceea ce a adunat aici și oameni invizibili, cum le spunea cineva, și oameni foarte vizibili. La fiecare trofeu am fost foarte emoționat și am zis, dacă nu a fost până acum la podcast, aș vrea să o am la podcast la „Fain&Simplu.”
Când ai realizat cu adevărat, că nu există „nu se poate”?
Să știi că există nu se poate. Eu am insistat pe ideea de a-ți vedea de treaba ta, pentru că atunci când îți vezi de treaba ta și iubești treaba ta, într-adevăr, atunci nu există „nu se poate”, dar există „nu se poate”, atunci când nu îți faci treaba ta, când faci treaba altuia sau dacă există „nu se poate” atunci aia nu este treaba ta și trebuie să faci altceva. Eu cred într-o aliniere a oamenilor cu destinul lor și cu ceea ce fac în viață, cred că fiecare dintre noi avem o misiune și când ai intrat în misiunea ta într-adevăr nu există „nu se poate.”
Și cum reacționezi în momentul în care ai fi vrut să se întâmple ceva și totuși, nu s-a putut?
Am învățat să accept. Atâta vreme cât lucrurile nu sunt în controlul meu, nu totul este în controlul meu, încerc să nu dau vina pe mine, încerc să mă gândesc că nu pot să am control asupra lucrurilor și merg mai departe.
Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ai transmis fetelor tale?
Cred că transmitem degeaba lecții prin viu grai sau în scris. Eu le-am mai scris scrisori și când s-au născut și când au împlinit diferite vârste. Ceea ce rămâne este prezența părinților în viața copiilor, adică din orele alea de prezență învață copiii. Ei au nevoie de dragoste, de hrană, de educație și să fii acolo între ei, cel mai mult dintre toate astea. Asta este singura lecție pe care pot să i-o dau unui părinte, să fie acolo indiferent de ce s-ar întâmpla cu copilul că e o notă proastă, că nu reușește la un examen. N-a fost cazul fetelor mele până acum, dar cu siguranță și ele vor trăi dezamăgiri și cu siguranță și ele vor greși și atunci trebuie să fii lângă copii.
De la ele ce lecții ai învățat?
O grămadă! Copiii îi învață pe părinți multe lucruri, sunt alt om față de acum aproape 16 ani, când s-au născut fetele. Cred că un copil te face responsabil, asta înseamnă responsabil, când vine un copil și știi că nu doar viața ta depinde de ceea ce faci tu.
