Povestea delicioaselor croissante. Când au apărut şi de ce

Croissantul este unul dintre cele mai apreciate produse de patiserieFoto: historia.ro

Croissantul este unul dintre cele mai apreciate produse de patiserie. Sunt delicioase cu sau fără ciocolată la mijloc, se topesc în gură. Povestea acestuia este lungă şi are legătură cu un război care a avut loc în urmă cu aproape 350 de ani.

Cei mai mulţi cred că deliciosul croissant, cu sau fără ciocolată la mijloc, este un produs de patiserie franţuzesc. De fapt, originea faimosului croissant va rămâne şi astăzi cel mai mare mister culinar din toate timpurile, scrie turismistoric.ro.

• În Larousse Gastronomique din 1938, scrie că savurosul croissant s-ar fi copt iniţial în brutăriile din Budapesta, prin 1686, când otomanii asediau oraşul de pe malul Dunării.
• Alţi istorici notează însă că ar fi vorba despre anul 1683, iar oraşul cu pricina ar fi Viena.
• Oricum, legenda ar spune cam aşa: turcii au ajuns în inima oraşului săpând tuneluri, şi astfel au fost auziţi de brutarii care lucrau în schimbul de noapte. Aceştia au dat alarma şi au salvat oraşul. Pentru a sărbători victoria, au pregătit un foietaj în formă de semilună, emblema drapelului otoman. La puţină vreme, faimosul desert a migrat către Franţa. De fapt, multă lume are impresia că acest corn delicios are origini franţuzeşti. Patiseria vieneză a ajuns în capitala Franţei prin intermediul austriacului August Zang, care a deschis la Paris  o Boulangerie Viennoise pe Rue de Richelieu, între anii 1837 şi 1839.
• Mai există o variantă, potrivit căreia croissantul ar fi apărut în Franţa odată cu regina Marie Antoinette, care a descris patiserilor regali unul dintre deserturile sale preferate, gustat în Austria. Noua reţetă a prins de minune în Hexagon şi francezii au transformat cornul într-unul dintre alimentele lor de bază.
• Unii istorici consideră că strămoşul croissantului este Kipferl, documentat pentru prima oară în Austria, undeva prin secolul 13. Data naşterii croissant-ului în sine, adică transformarea sa după Kipferl, înainte de inventarea “viennoiseries”, ar putea fi datată în jur de 1839, când un ofiţer austriac, August Zang, a înfiinţat o brutărie vieneză (“Boulangerie Viennoise”) pe strada Richelieu 92, în Paris. Aici se serveau specialităţi vieneze, inclusiv Kipferl şi pâinea vieneză, devenind foarte populare şi sursă de inspiraţie pentru Paris.
• Versiunea francezilor pentru Kipferl a primit numele croissant, de la forma de semilună şi a devenit rapid o marcă la nivel mondial.
• La finalul anilor 70, pregătirea aluatului în laboratoare, pentru a-l cumpăra gata congelat, fiind necesar doar să-l coci în cuptor, au transformat croissant-ul într-o vedetă în bucătăria tuturor.

Citeşte şi:

Nu mai ieşiţi pentru pâine! Cum se prepară drojdia de casă, uşor şi ieftin

Cum să prepari acasă croissant fraged franţuzesc. Se topește în gură