Ce se ascunde cu adevărat în spatele viselor care par să prezică viitorul?

Ți s-a întâmplat vreodată să visezi o scenă anume, iar peste câteva zile să retrăiești acel moment aievea, cuvânt cu cuvânt? Senzația e tulburătoare și mulți dintre noi am simțit-o măcar o dată în viață. Fenomenul poartă un nume – vis premonitoriu sau precognitiv – și continuă să împartă lumea în două tabere: cei convinși că mintea noastră poate „citi" viitorul și cei care cer dovezi solide înainte să creadă asta. 

Foto: Magnific

Ce înseamnă, de fapt, un vis premonitoriu

Pentru ca un vis să fie considerat cu adevărat premonitoriu, trebuie să îndeplinească trei condiții. În primul rând, visul trebuie notat sau povestit înainte ca evenimentul respectiv să aibă loc, nu reconstituit ulterior din memorie. Apoi, detaliile trebuie să fie suficient de specifice încât să elimine varianta coincidenței pure. Și, nu în ultimul rând, evenimentul din vis nu trebuie să fie rezultatul propriilor tale acțiuni sau al unor informații pe care le știai deja, conștient sau nu.

Este bine să știi că, până acum, cercetătorii nu au găsit dovezi solide care să confirme că visele pot anticipa realmente viitorul. Iar psihologia acceptă termenul de „vis premonitoriu" mai degrabă ca pe o categorie de experiență subiectivă decât ca pe un fenomen validat științific.

Memoria are un rol mai mare decât credem

Un motiv important pentru care aceste vise par atât de convingătoare ține de felul selectiv în care funcționează memoria noastră. Creierul reține cu ușurință visele care „s-au adeverit" și le acordă o încărcătură emoțională puternică, în timp ce uită complet sutele de vise care nu au avut nicio legătură cu realitatea de a doua zi.

Cercetătorii care au analizat jurnale de vise ținute pe termen lung au observat acest tipar. Atunci când oamenii își notează absolut toate visele, fără să le filtreze după cât de „ciudate" sau relevante par, procentul celor care par să se potrivească ulterior cu realitatea rămâne unul statistic normal, nu unul supranatural. Practic, mintea construiește, retrospectiv, o legătură care nu a existat cu adevărat în momentul visului.

Creierul, un laborator care testează scenarii posibile

O altă explicație vine din neuroștiință. În timpul somnului REM, creierul rămâne activ și continuă să proceseze informații, amintiri recente și emoții acumulate peste zi. Unele teorii susțin că, în această perioadă, mintea „rulează" practic diverse scenarii posibile, combinând fragmente de memorie într-un mod aproape aleatoriu.

Acest proces poate fi văzut ca un fel de teren de testare intern, unde creierul explorează variante ale unor situații pe care le-am putea întâlni. Când una dintre aceste variante coincide, chiar și parțial, cu ceva ce se întâmplă ulterior, avem impresia unei previziuni, deși e vorba, de fapt, de o simplă probabilitate statistică bine ascunsă în spatele activității neuronale.

Despre precogniție 

De-a lungul istoriei, personalități cunoscute și oameni obișnuiți deopotrivă au povestit vise care „s-au împlinit" ulterior. Problema majoră cu aceste relatări este că sunt aproape imposibil de verificat riguros. Lipsesc, de cele mai multe ori, dovezi scrise dinainte de eveniment, iar memoria persoanei poate fi influențată ulterior de ceea ce s-a întâmplat cu adevărat.

Mai există și un obstacol de fond, unul cât se poate de logic: precogniția intră în conflict direct cu principiul cauzalității, acela conform căruia o cauză trebuie să preceadă întotdeauna efectul ei. Din acest motiv, comunitatea științifică plasează, în general, visele premonitorii în zona pseudoștiinței, mai aproape de credință decât de fapt demonstrat.

Micile semnale pe care mintea le prinde din zbor

Există totuși o explicație mult mai simplă și, în același timp, fascinantă. De multe ori, prindem semnale subtile fără să realizăm – o știre auzită în treacăt la radio, un vers dintr-o melodie, o senzație vagă legată de o persoană sau o situație. Mintea noastră poate combina aceste fragmente, aparent nesemnificative, în imagini oniroce complexe.

Rezultatul este un vis care pare să fi „prins" ceva din viitor, când, în realitate, subconștientul a asamblat pur și simplu indicii pe care le-am cules deja, fără să le procesăm conștient. Stările de stres, dorințele puternice și nesiguranța amplifică acest fenomen, mai ales în perioadele tensionate ale vieții, când mintea caută instinctiv indicii despre ce urmează.

Ce se ascunde, de fapt, în spatele visului „prezicător"?

Un vis care pare să anticipeze un eveniment este, cel mai adesea, o reprezentare simbolică a unei tensiuni interioare pe care o resimțim deja, fără să o conștientizăm pe deplin ziua. Visul devine, în acest caz, o oglindă a stărilor noastre emoționale, nu un instrument de prezicere a viitorului.

Editor: Raluca Toma