Totul despre schimbarea numelui şi rebotezare

Pe vremuri, când doctorii nu găseau leac suferinţelor trupeşti, exista credinţa că un spirit rău era cel care răspândea bolile. Astfel, oamenii recurgeau la tot felul de obiceiuri şi practici menite să înşele demonii şi să-l scape din ghearele morţii pe cel bolnav.

Blestemul primului născut

Atunci când într-o familie toţi bebeluşii se năşteau fără viaţă sau trăiau puţin timp,se spunea că familia este urmărită de un blestem. Pentru a-l rupe şi a-şi salva de la moarte copiii,mama îl numea pe primul născut în viaţă cu numele unui copil pierit. La puţin timp acestuia i se dădea un alt nume,ce era inscripţionat pe un cercel. Primul nume era scris pe o cărămidă,care era aruncată într-o apă curgătoare,în speranţa că demonul o va urma şi va uita de copil. De asemenea,pe timpuri exista obiceiulvinderii copilului. Dacă cel mic era bolnav,mama îl dădea pe fereastră unei femei,primind în schimb un ban. Ea îi schimba numele şi înapoia copilul mamei. Astfel,se credea că spiritul rău pierdea urma copilului.

Un nume care să alunge spiritele necurate

Şi în Muntenia erau obiceiuri asemănătoare. Aici,copilul era dat de pomană pe deasupra mormântului unei persoane necunoscute. Cine îl primea trebuia să spună „bogdaproste“şi să-i schimbe numele. În acest fel,demonul căuta să găsească sufletul persoanei necunoscute şi nu pe ce-l al copilului. Însă,nu se putea pune orice nume. În general,se alegeau unele puternice,menite să sperie demonii. Printre cele mai folosite erau Lupu,Ursu,Zmeu sau Grozav. De asemenea,mama putea schimba singură numele copilului. Ea alegea numele unui prunc sănătos şi plin de viaţă,pe care-l cunoştea şi,astfel,duhul rău nu mai ştia care era copilul pe care-l căuta.

Botez la primele ore ale dimineţii

Tot pentru a induce în eroare demonul,copiii erau botezaţi din nou,însă de data aceasta fără să ştie multă lume şi doar atunci când se crăpa de ziuă. Mama trebuia să ducă la biserică,timp de nouă zile de vineri la rând,pe nemâncate,câte un ulcior de apă. În ultima vineri,înainte să răsară soarele,preotul botezadin nou copilul şi-i schimba cu această ocazie şi numele,iar astfel spiritul rău nu-l mai recunoştea.

Domnitorul Moldovei,Bogdan al II-lea,mai era întâlnit în scrierile vremii şi cu numele de Vlad. Se pare că atunci când era mic a fost în pericol de moarte,aşa că părinţii săi i-au dat şi al doilea nume,Vlad,în speranţa că moartea îl va ocoli.