Te-ai întrebat vreodată de ce nu există oglinzi în mănăstirile, chiliile și casele de pe Muntele Athos? Motivul te va surprinde!
Mii de călugări și-au găsit liniștea și pacea în Muntele Athos, unul dintre cele mai venerate locuri ale ortodocșilor din întreaga lume. Începând cu anul 1926 a devenit stat semi-autonom, când guvernul din Grecia a decretat Republica Theocartică Athos. Totuși, locul sfânt, care poate fi vizitat doar de către bărbați, ascunde o serie de curiozități care au dat naștere mai multor unor întrebări, una dintre ele fiind: de ce nu există oglinzi pe Muntele Athos?
Călugărul Theologos, pe care Mihai Morar l-a avut invitat îm podcastul pe care-l moderează, a explicat motivul pentru care nu există oglinzi pe Muntele Athos, mărturisind totodată faptul că cei care locuiesc acolo nu simt nevoia să își vadă fața.
Legătura dintre iubirea de sine și inexistența oglinzilor pe Muntele Athos
În timp ce experții în dezvoltare personală ne vorbesc despre importanța iubirii de sine, învățați că doar dacă putem să ne iubim pe noi, putem împărtăși același sentiment față de semenii noștri, persoanele care trăiesc izolate de civilizație și își dedică viața lui Dumnezeu amintesc faptul că iubirea de sine este un păcat.
Călugărul Theologos a dezvăluit faptul că pe Muntele Athos, acolo unde peste 2.500 de călugări și preoți își trăiesc viața în pioșenie, existența oglinzilor nu reprezintă o necesitate.
Potrivit călugărului, oglinda conduce la însingurare, căci cei care se uită în oglindă și se iubesc pe ei însuși săvârșesc un mare păcate, iubirea de sine, căci iubirea ar trebui îndreptată doar către semenii noștri.
„Aici nu sunt oglinzi pentru că oglinda duce la însingurare. Atunci începe iubirea de sine. Capacitatea mea de iubire trebuie să se îndrepte către celălalt, și acesta este Raiul”, a explicat călugărul Theologos.
Acesta adaugă: „Iubirea de sine păcătoasă este un păcat foarte mare. Fiecare trebuie să-și știe locul și să-și potențeze harul lui Dumnezeu. Atunci, omul este invincibil! Te iubești prea mult atunci când scade iubirea față de ceilați. Mereu trebuie să ne jertfim pentru ceilalți. Iubirea de mine însumi mă condamnă la singurătate. Și ăsta este iadul. Ceea ce contează este iubirea față de celălalt, nu față de mine însumi”.
