Cum se manifestă tulburarea obsesiv-compulsivă. Modalitatea prin care poate fi tratată

Tulburarea obsesiv-compulsiv înseamnă mai mult decât simpla neputință de a suporta ca lucrurile să nu fie așezate în ordine. Această tulburare se referă la existența unor gânduri intruzive, care se repetă la nesfârșit, fără oprire. Manifestările sunt însoțite de comportamente obsesive, cum ar fi verificarea repetitivă a unui lucru.

Foto: Shuttestock

În ciuda faptului că persoana cu tulburare obsesiv-compulsivă știe că a făcut și chiar a verificat că o anumită sarcină este rezolvată, va avea impulsul să verifice din nou și din nou dacă acea sarcină a fost dusă la capăt. Printre simptomele acesteia se numără anxietatea excesivă cu privire la sănătate, dar și la impactul pe care îl au diverși factori asupra individului.

Cum poți recunoaște primele semne ale unei tulburări obsesiv-compulsive?

Tulburarea obsesiv-compulsivă implică anxietate ridicată cu privire la pericolele din jur. Starea de sănătate este unul dintre elementele des întâlnite în tulburarea obsesiv-compulsivă. Așadar, comportamente obsesive numite compulsii sunt întâlnite în manifestările acestei tulburări.

Una dintre compulsiile frecvente este curățarea excesivă a mediului în care individul trăiește. Acest comportament repetitiv are rolul de a scădea anxietatea individului și de a reduce stresul manifestat. În anxietate, comportamentele repetitive sunt singurul mod în care respectivele persoane pot avea controlul, deoarece vor ști întotdeauna ce se va petrece în secunda următoare. Tulburarea obsesiv-compulsivă este, de fapt, încercarea celui implicat de a-și reduce anxietatea.

Gândurile intruzive din tulburarea obsesiv-compulsivă sunt axate și pe simetria obiectelor, pe estimarea distanțelor și pe depășirea contururilor. Așadar, tulburarea obsesiv-compulsivă este cel mai des întâlnită în rândul persoanelor perfecționiste, care acceptă foarte greu chiar și micile eșecuri, atât ale lor, cât și pe ale celor din jur.

Cum poate fi combătută tulburarea obsesiv-compulsivă?

Cea mai sigură metodă de a minimiza implicațiile acestei tulburări este terapia cognitiv-comportamentală. Acest tip de terapie are rolul de a restructura pe cât posibil patternurile de gândire și de a crea noi moduri de acțiune.

Se folosește expunerea treptată a persoanei la situații care îi declanșează anxietățile și, implicit, obsesiile. În urma acestei expuneri, clientul este încurajat să renunțe la obsesiile care pare că-l acaparează din nou și să găsească alte modalități prin care să-și reducă starea de anxietate.

Articol scris de Simina Maria Sima, psiholog