Numărul total de dinți la vârsta a treia semnalează riscul de demență?
Potrivit unui studiu publicat în Journal of the American Medical Directors Association, sănătatea orală precară ar putea avea o contribuție mult mai mare la apariția demenței decât se credea până acum.

Deși numeroase studii au identificat o legătură între sănătatea orală și demență, aceasta nu a fost inclusă printre cei 14 factori de risc modificabili. Concluziile acestui raport au contribuit, la rândul lor, la elaborarea noilor recomandări ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), publicate anul acesta, privind reducerea riscului de demență.
Noile dovezi descoperite de cercetătorii japonezi sugerează însă că această abordare ar putea necesita o reevaluare.
Ce au descoperit cercetătorii
În cadrul studiului, oamenii de știință au analizat datele a 47.293 de adulți cu vârsta de cel puțin 65 de ani, participanți la studiul japonez de evaluare gerontologică (Japan Gerontological Evaluation Study – JAGES). Aceștia au fost monitorizați timp de aproximativ nouă ani, între 2013 și 2022.
În această perioadă, 8.247 de participanți (17,4%) au dezvoltat demență. Cercetătorii au urmărit să stabilească în ce măsură sănătatea orală precară, evaluată prin numărul de dinți rămași, este asociată cu apariția demenței, comparativ cu factorii de risc deja identificați de Comisia Lancet.
Din analiză au fost excluși doi dintre acești factori, colesterolul LDL crescut și poluarea aerului, deoarece nu au putut fi evaluați pe baza datelor disponibile în studiul JAGES.
„Am folosit numărul de dinți rămași ca indicator al sănătății orale precare, deoarece pierderea dinților reflectă, în general, rezultatul final al unui istoric îndelungat de afecțiuni orale, precum cariile dentare avansate și boala parodontală severă”, explică autorii studiului, printre care se numără Maho Iwata, cercetătoare de la Universitatea Tohoku și autoarea principală a cercetării.
Analiza a arătat că un număr mai mic de dinți era asociat cu o incidență semnificativ mai mare a demenței.
Mai exact, rata incidenței demenței a crescut în funcție de numărul de dinți rămași:
- 20 sau mai mulți dinți: 1,63 cazuri la 100 de persoane-ani de monitorizare;
- 10–19 dinți: 2,31 cazuri;
- 1–9 dinți: 2,97 cazuri;
- Niciun dinte rămas: 4,34 cazuri.
După ajustarea rezultatelor în funcție de sex, vârstă și venit echivalent, cercetătorii au constatat că riscul de demență creștea pe măsură ce numărul dinților scădea.
Comparativ cu persoanele care aveau cel puțin 20 de dinți, riscul era cu 14% mai mare la cele cu 10–19 dinți, cu 12% mai mare la cele cu 1–9 dinți și cu 27% mai mare la persoanele care își pierduseră toți dinții.
Cea mai surprinzătoare descoperire a apărut însă atunci când cercetătorii au comparat sănătatea orală precară cu factorii de risc modificabili.
Pierderea dinților ar putea avea o contribuție importantă la apariția demenței
Folosind o metodă statistică numită fracțiune atribuibilă populațională (PAF), care estimează proporția cazurilor unei boli ce ar putea fi atribuită unui anumit factor de risc la nivelul populației, dacă relația ar fi cauzală, cercetătorii au calculat o valoare PAF de 7,2% pentru pierderea dinților.
Cu alte cuvinte, potrivit acestui model statistic, pierderea dinților ar putea fi asociată cu 7,2% dintre cazurile de demență înregistrate în cadrul studiului.
Surprinzător este faptul că, la nivelul întregii populații analizate, această valoare de 7,2% a reprezentat a treia cea mai mare contribuție estimată dintre factorii de risc evaluați.
Doar simptomele depresive, cu o contribuție ipotetică de 10,5%, și izolarea socială, cu 9,4%, au înregistrat valori mai mari.
Rezultatele au fost și mai interesante atunci când cercetătorii au analizat separat datele în funcție de sex.
În cazul bărbaților, pierderea dinților a avut cea mai mare valoare de risc dintre toți factorii de risc analizați, ajungând la 12%. În cazul femeilor, aceasta s-a situat pe locul al patrulea, cu o valoare de 6,1%.
Este o descoperire importantă, care sugerează că pierderea dinților ar putea fi asociată cu o proporție mai mare a cazurilor de demență decât factori de risc deja cunoscuți, precum sedentarismul, fumatul sau nivelul scăzut de educație.
„Din câte știm, acesta este primul studiu care cuantifică și compară fracțiunile atribuibile populaționale pentru sănătatea orală precară și pentru un număr mare de alți factori de risc ai demenței, în cadrul aceleiași populații”, explică autorii.
„În special în cazul bărbaților, valoarea PAF asociată pierderii dinților a fost considerabilă și comparabilă cu cea a principalilor factori de risc modificabili, precum simptomele depresive și izolarea socială, identificați de Comisia Lancet. Acest lucru indică o contribuție potențial importantă la apariția demenței.”
Cum ar putea influența sănătatea orală riscul de demență
Rezultatele sugerează că menținerea unei igiene orale corespunzătoare ar putea reprezenta o strategie utilă de prevenire a demenței.
Totuși, cercetătorii recunosc că studiul are mai multe limitări. Una dintre acestea este faptul că datele JAGES se bazează pe informații raportate chiar de participanți, care pot conține erori sau pot fi influențate de percepții subiective.
De asemenea, trebuie subliniat că valorile PAF reprezintă estimări statistice bazate pe anumite ipoteze.
Deși această metodă permite estimarea contribuției potențiale a unor factori de risc la apariția unei boli, studiul nu demonstrează că pierderea dinților provoacă demență și nici că prevenirea pierderii dinților ar duce în mod obligatoriu la reducerea numărului de cazuri.
Cu toate acestea, echipa de cercetare consideră că există mai multe mecanisme biologice și comportamentale care ar putea explica asocierea observată.
În primul rând, un număr redus de dinți poate afecta capacitatea de masticație și alimentația. Persoanele care nu mai pot mesteca eficient anumite alimente pot ajunge să aibă o dietă dezechilibrată sau deficite nutriționale, iar alimentația necorespunzătoare este asociată cu declinul cognitiv.
În al doilea rând, pierderea dinților este asociată și cu izolarea socială, un alt factor de risc cunoscut pentru demență. Problemele dentare pot afecta încrederea în sine, comunicarea și disponibilitatea unei persoane de a participa la activități sociale.
În plus, pierderea dinților este frecvent asociată cu inflamația orală. Aceasta poate contribui la inflamația sistemică, un proces care afectează întregul organism și care poate favoriza declinul cognitiv.
Sănătatea orală ar trebui inclusă în strategiile de prevenire a demenței
Deși sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege mai bine relația dintre pierderea dinților și demență, autorii studiului consideră că rezultatele au implicații importante pentru sănătatea publică.
Aceștia susțin că sănătatea orală ar trebui să ocupe un loc mai important în strategiile de prevenire a demenței.
„Acest studiu demonstrează că pierderea dinților are o contribuție estimată substanțială la incidența demenței, comparabilă cu cea a principalilor factori de risc modificabili identificați de Comisia Lancet”, concluzionează cercetătorii.
„Împreună cu numărul tot mai mare de dovezi științifice, aceste rezultate susțin necesitatea reevaluării sănătății orale ca factor important de risc pentru demență și a includerii sale în viitoarele actualizări ale raportului Comisiei Lancet.”
Rezultatele cercetării au fost publicate în revista științifică Journal of the American Medical Directors Association.
Sursa: Science Alert





































