Cristina Vărzaru: «Gătesc şi fac curat ca să mă relaxez»
Extrema dreaptă a naţionalei României de handbal şi a celei mai bogate echipe de club din lume, Viborg, se destăinuie cititorilor Click!. Cristina Vărzaru (31 de ani) dezvăluie că plângea în fiecare zi în prima perioadă în Danemarca, merge zilnic cu bicicleta, găteşte dulciuri şi citeşte "pe rupte".
Cristina Vărzaru a plecat din România în 2005. Destinaţia - Danemarca, ţara cu cel mai puternic campionat din lume, echipa - Viborg, formaţia cu cel mai mare buget.
A trecut peste câteva accidentări grave şi s-a impus ca titulară, câştigând de trei ori Liga Campionilor, ultima dată, anul trecut, chiar în finala cu Oltchim. Dar Danemarca nu înseamnă numai handbal pentru extrema naţionalei României.
"Cine face sport de performanţă şi spune ca n-are timp liber, minte. În comparaţie cu un om normal, care munceşte între 8 şi 12 ore zilnic, eu mă consider chiar privilegiată. Mă plimb cu bicicleta, merg la film, gătesc, stau pe net cu cei de acasă, mă uit la tv, ies la o cafenea sau la un restaurant cu prietenii. Cel mai uşor reuşesc să mă destind făcând curat", spune românca.
Vărzaru s-a adaptat foarte bine la Viborg. "Îmi face plăcere să ies în oraş, la restaurant, pentru că prietenii mei foarte buni de origine greacă au un restaurant aici, dar în general mănânc ce-mi gătesc singură. O fac aproape zilnic şi nu sunt extrem de strictă. Nu am renunţat la mâncărurile noastre mai grele, la dulciuri, însă mănânc mult mai sănătos decât o făceam înainte. Şi datorită nutriţionistului pe care clubul ni l-a pus la dispoziţie", afirmă Cristina.
Se iubeşte cu poloistul Dragoş Stoenescu. Cristina Vărzaru trăieşte de aproape doi ani o poveste de dragoste cu dinamovistul Dragoş Stoenescu, component de bază al naţionalei de polo.
La început, în Danemarca, Plângea zilnic. "Nu prea mi-a plăcut la început în Danemarca. Ploua mult şi era foarte frig. În primele două săptămâni, nu trecea zi fără să nu plâng. Acum plouă în continuare la fel, dar am ajuns să preţuiesc şi mai tare zilele cu soare".
Nu ştie să înoate. „Deşi am copilărit chiar la Dunăre, eu nu prea ştiu să înot. Am luat cateva lecţii, într-o perioadă când mi-am vizitat rudele, la Timisoara, dar rezultatul nu este fantastic. Într-un bazin nu ma înec sigur, însă mi-e frică de ape adânci şi la mare nu mă aventurez niciodată în larg".
Părinţii o voiau medic sau profesor. „Provin dintr-o familie de profesori. Părinţii mei şi-ar fi dorit să fiu medic sau profesor, oricum, în nici un caz nu-şi imaginau că voi ajunge să fac handbal".
Ţine cu Barcelona. „Sunt o mare devoratoare de sporturi şi urmăresc cu interes tenis, fotbal, când e vorba de Champions League - sunt fan Barcelona din 2005, polo, gimnastică".
