Garda moare, dar nu se predă!
În urmă cu trei ani, Lucian Sîrbu şi-a făcut apariţia în tribuna Stadionului Naţional de Rugby ”Arcul de Triumf” sprijinindu-se în două cârje. Format la Griviţa, în Parcul Copilului, de antrenorul Sergiu Bărgăunaş, campion de seniori mai apoi cu Steaua, bucureşteanul născut în 16 octombrie 1976 este unul dintre veteranii la care Alin Petrache, preşedintele FR de Rugby, a apelat în vara anului 2009 pentru a califica naţionala la Cupa Mondială şi a salva o situaţie ce părea compromisă atunci - România ocupa locul 4 la jumătatea Cupei Europene a Naţiunilor, cel mai slab din istoria competiţiei.
Cu toate că avea probleme la amândoi genunchii, Sîrbu i-a sărit imediat în ajutor fostului său coleg. Şi a făcut-o deşi după egalul din Rusia (21-21) a fost tentat să renunţe pentru a le lăsa locul celor mai tineri - atunci s-a accidentat grav, la mână, Vali Calafeteanu, celălalt ”demi” cu experienţă.
"Cu sud-africanii am jucat pentru public"
Mereu cu zâmbetul pe buze, Lucian Sîrbu face haz de necaz atunci când vorbeşte despre problemele sale de sănătate. ”Am fost la meciul cu Rusia, unde am jucat destul de bine. Am fost la medic, aici, în România, şi mi-au spus că trebuie să mă operez de menisc. Cei din Franţa au descoperit că e vorba despre un cartilagiu. Am făcut nişte injecţii şi mi-am mai revenit. Mă simt chiar bine”.
Mijlocaşul a explicat şi de ce vin rugbyştii care au o vârstă la lotul naţional deşi se confruntă cu probleme de sănătate. ”Eu, de pildă, mai am trei luni de rugby. Vreau să închei această aventură pe care am început-o anul trecut, alături de jucătorii mai tineri, atunci când nu ne mai dădea nimeni nicio şansă să ajungem la Cupa Mondială din Noua Zeelandă. Îţi spuneam după meciul cu Uruguay, astă toamnă, că nu ştiu dacă voi mai fi chemat. Şi uite că am fost solicitat din nou”.
Sîrbu a explicat că după victoria cu Namibia (13-11), el şi colegii săi au simţit o amărăciune că jocul nu a fost foarte bun. Aşa că au decis să joace cât se putea de spectaculos cu South African Kings. ”Sigur că unii vor spune cine sunt aştia... A zecea echipă din Africa de Sud... Nu-i aşa! E o selecţionată provincială care va intra în Super 16, cu internaţionali Springboks şi de rugby în şapte. Am spus să jucăm din plăcere. Nu mai era stresul ală din Cupa Europeană a Naţiunilor, unde trebuie să câştigi tot, sau din preliminariile Cupei Mondiale, unde dacă nu ne calificam se termina cu rugby-ul la noi. Să plângem prin vestiare. Acum, noi am jucat pentru noi şi pentru public. Cred că am reuşit să jucăm cu sud-africanii. Ne-a lipsit puţin să câştigăm. Am avut ocazia aceea de eseu, iar acolo nu trebuia să facem spectacol... Şi ne-au dat ei eseu, imediat. Am vrut să mă arunc în terenul de ţintă advers, însă m-am trezit cu Vali Ursache în faţa mea. Şi când m-am ridicat, ăia ne dădeau ei eseu. Păcat!”.
Ex-stelistul spune că atmosfera la lot e bună, jucătorii fiind prieteni indiferent de vârstă sau de clubul unde joacă acum. Sîrbu nu-şi face griji pentru viitorul naţionalei, socotind că după retragerea lui pe postul de mijlocaş la grămadă există mai multe variante. ”Vali Calafeteanu a jucat foarte bine. Mai e şi Raţă (n.r. - Surugiu). Şi Ivan. Nu se termină rugby-ul cu mine”, concluzionează cel care a făcut parte din echipa care la CM de juniori din 1995, de la Bucureşti, nu a pierdut niciun meci.
”Sper să câştigăm duminică, cu Argentina Jaguars. Poate prindem locul 2 la IRB Nations Cup. Cred că vor venii oamenii, să ne vadă. Şi aş vrea să plouă, înainte de meci, să fie mai răcoare”
Lucian Sîrbu
mijlocaş de grămadă România
