În urmă cu 95 de ani, Nicolae Mișu aducea primul punct României în Cupa Davis
La trei ani după debutul nefericit în Cupa Davis (0-5 cu India), la mijlocul lunii mai a anului 1925, echipa României obținea primul ei punct în prestigioasa întrecere pe echipe a tenisului, la masculin. Performanța a fost reușită de Nicolae Mișu (1893-1973), un jucător care a atins faza sferturilor de finală la Roland Garros, în 1926, și turul 3 la edițiile 1922 și 1924 ale turneului de la Wimbledon.
Desfășurată pe un teren din Roehampton, în sud-vestul Londrei, între 12 și 14 mai 1925, confruntarea dintre România și Danemarca s-a încheiat cu victoria clară (1-4) a nordicilor. Iar dacă Nicolae Mișu a adus singurul nostru punct, primul pentru echipa noastră în Cupa Davis, întrecându-l (6-3, 6-3, 5-7, 6-3) pe Erik Worm, celelalte patru meciuri au fost pierdute clar: Gheorghe Lupu - Einer Ulrich 1-6, 2-6, 6-8, Lupu & Mișu - Henriksen & Ulrich 5-7, 0-6, 1-6, Lupu - Worm 2-6, 2-6, 4-6, Mișu - Ulrich 5-7, 1-6, 2-6. Cât despre Nicolae Mișu, trebuie spus că a fost primul jucător de tenis competitiv pe care l-a avut România. Născut la Viena, în 18 ianuarie 1893, unde tatăl său, Nicolae Mișu senior, era în post ca ministru plenipotențiar, acesta a urmat tot cariera diplomatică până în 1947.S-a ilustrat și ca un bun jucător de tenis, fiind primul român care a reprezentat România în competiții internaționale. În 1919, a câștigat turnee la Monte Carlo (6-2, 6-0 cu francezul Max Decugis, în finală), Menton (6-3, 6-2, 10-12, 2-6, 7-5 cu Decugis, în finală) și Cannes (6-8, 6-4, 4-6, 6-3, 6-0 cu Decugis, în finală), iar în 1920 a triumfat din nou la Menton (4-3, retragere în finala cu englezul Gordon Lowe).A participat la șase ediții (1925, 1926, 1927, 1930, 1931 și 1933) ale turneului de la Roland Garros. La ediția din 1926, la care a fost cap de serie numărul 10, a atins sferturile de finală după ce a trecut de Canivet (Franța / 6-3, 3-6, 3-6, 9-7, 6-0), Poulin (Franța / 6-2, 3-6, 6-3, 5-7, 7-5) și Aeschliman (Elveția / 6-4, 6-1, 2-6, 6-3). În sferturile de finală, Mișu l-a înfruntat pe al doilea favorit, francezul Rene Lacoste. Și după un prim set pierdut la mare luptă (12-14), românul s-a înclinat în următoarele două (1-6, 1-6). Cu excepția edițiilor 1921 și 1928, Nicolae Mișu a participat la turneul de la Wimbledon între 1919 și 1930. Iar în 1922 și 1924, a atins turul 3 (”16”-imi de finală), fiind întrecut de francezul Cochet (6-3, 3-6, 3-6, 6-4, 2-6), respectiv de sud-africanul Richardson (2-6, 2-6, 1-3, abandon). Participant la Jocurile Olimpice de vară din 1924, de la Paris, s-a înclinat în fața belgianului Jean Washer (3-6, 4-6, 2-6), la simplu, în timp ce la dublu, unde urma să joace alături de Mișu Stern, a declarat forfait. Printre marile sale victorii se numără acelea în fața lui Rene Lacoste, la Campionatul Mondial pe zgură din 1922 (a fost semifinalist la edițiile din 1919 și 1923), și a lui Jacques Brugnon, la Campionatul Mondial indoor din 1919 (a atins sferturile de finală în 1921 și 1922). Tot atunci, alături de britanicul Portlock, a disputat finala de dublu (1-6, 0-6, 2-6) cu francezii André Gobert și William Laurentz.
Retras din circuitul mondial de tenis în 1933, Nicolae Mișu s-a stins din viață la București, în 1 ianuarie 1973.
