Editorial George Stanca / …Ca o partidă de amor nebun
Războiul a început încă din vremea bolşevicilor. Din 1920. Stalin l-a continuat cu Holocaustul de la Catyn şi a culminat cu vânzarea Poloniei.
Putin a întărit prietenia... cu un avion. Căci de aceea în seara meciului a fost o mare enervare de tip sovietic: greu să bagi un stadion într-un avion. Altfel, se rezolva şi asta repede...
Război de presă, război pe stradă, iată că fotbalul mai mult dăunează decât distrează. Iar în ultima vreme a ieşit de mult din zona distracţiei.
Dar, se poate spune că decât un război păgubos mai bine un meci sângeros. Se moare mai puţin.
Spre cinstea celor de pe teren, aşteptările belicos-sângeroase de la meciul gazdelor contra Rusiei nu s-au confirmat.
Un meci, este drept, dramatic, spectacular, plin de tensiune, dar sportiv, cu fair-play. Repet, caracteristica lui a fost tensiunea sportivă.
Născută dintr-o istorie cu "bube, mucigaiuri şi război..." ca să-l parafrazez pe Arghezi. Acelaşi tip de tensiuni întâlnite la meciurile de hochei Cehosolvacia - URSS de după invazia desantistă sovietică din 1968...
Meciul a avut aplomb, mai ales pe latura rusească, aceea care a punctat prima prin uimitorul luptător Dzagoev, în min. 37.
După distrugătorul 4-1 cu cehii (care cu câteva ore înainte au dres busuiocul, 2-1 cu Grecia, egal trei puncte...) ruşii, cu cele şase puncte adunate în sac, se vedeau în semifinale.
Dar prin vrerea lui Dumnezeu şi a unui stadion, Blaszczykowski, în min. 57, experimentatul, a înscris după un şut de o neobişnuită forţă.
Parcă o rezultantă a forţei tuturor polonezilor prezenţi. Apoi, meciul dominat de ruşi, unde Arşavin a arătat, dacă mai era nevoie, calităţi letale, s-a stins treptat, ca o nebună partidă de amor.
Se mai auzeau, din când în când, respiraţiile şoptite ale partenerilor, aproape morţi într-o perfectă armonie, sincronizare, satisfacţie...
De dragul istoriei, a meritat să ţii cu polacii... dar de dragul fotbalului, cei ce au început Euro cu o furăciune pe mâna arbitrului... furând/ frustrând Grecia, meritau pedepsiţi de Pronie...
Oricum, ruşii nu şi-au spus ultimul cuvânt. Au echipă bună şi un antrenor avizat... şi avocat...
George Stanca
