Editorial George Stanca - Fără fotbal. Iconi şi icoane

George Stanca

Mulţi s-au îndopat cu şorici, salate beouf, tobă, caltaboşi, lebăr, piftie, jambon, friptane, curcan  pui, raţă, porc, cozonac, kake ; stropite cu  ţuică fiartă, vin fiert cu scorţişoară, vin alb sec Crâmpoşie, Ciumbrud, Ceptura, Sâmbureşti, Vinarte de toamnă; grappa, tescovină, whisky sau coniace, ca digestive sau aperitiv.

Eu m-am îndopat cu imagini. TV. Am scanat, zappuit , mângâiat vizual. Şi am rămas cu un interviu. Doamna Iolanda Balaş.

În reluare. Interlocutor, un tânăr de o decenţă deloc tipică agresivităţii elanului juvenil al majorităţii care alcătuieşte "icon-ul" reporterului frenetic.

Impetuos. Indecent. Curios până la franjul dezabieului. Băiatul ăsta a venit din altă lume : cuminte, reverenţios.

Cum trebuie să fii în faţa unei statui vivante a sportului: Iolanda Balaş. Multiplu campion mondial, olimpic, european, balcanic, românesc, şi timişorean..."Ioli" cum o alintam în copilărie.

Era fenomenală. Lunea în clasă îi devoram recordurile ca pe Eugenii... mi-au dat lacrimile când povestea.

Câţi ar fi continuat ? Să pleci din ţară fără antrenorul tău, bănuit de Secu că ar rămâne ?

Cum să nu te duci tu direct la „Ceceu" să-i spui lui Ghiţă Dej : "dacă el nu merge, nici eu nu plec la Olimpiadă!" Curaj! Dar, să sari atât de sus şi să baţi record după record, ce e ?

Câtă lume mai are veneraţia "icoanei" Ioli?! Azi, eroina feminină este un icon.

Blonda cu sânii bombaţi, botoasă, cu picioare longiline ca ale lui Ioli - să mă scuze! - fund impertinent, alea, alea. Alte timpuri... şi ne plângem că nu mai avem campioni.

Au, unde sunt viitoarele Ioli, Viscopoleanu, Lia, Bufanu, Melinte, Peneş, Nadia, Cati !?

La discotecă, Măria Ta!