Cornelia Ghinea: «Luna mai ne-a purtat noroc în căsnicie»

Acum 36 de ani, mi-am ales momentul nunţii într-o zi de 17 mai. De atunci, viaţa alături de soţul meu a început să curgă şi mai bogată prin venirea pe lume a ­copiilor noştri, doi voinici năzdrăvani.

 Timpul a zburat şi ne-am trezit cu tâmplele albite de vreme şi cu ai noştri copii deveniţi maturi şi dornici să-şi construiască propriile vieţi. Acum cinci ani,unul dintre băieţi şi-a exprimat dorinţa de a se căsători cu aleasa inimii lui în ziua de 13 mai.

Desigur,ne-am bucurat pentru ei şi i-am încredinţat că această lună a fost cu noroc pentru noi.

Au început pregătirile de nuntă,dar tocmai când evenimentul mult aşteptat se apropia,soţul meu s-a îmbolnăvit grav. Am alergat cu disperare pe la medici,ca să-l salvez,dar tumoarea de pe creier l-a răpus în ziua de 8 mai. Câtă du rere am simţit atunci! Era prima nuntă din familie,iar el nu lua parte...

Cu acest amar în suflet,în ziua de 13 mai am pornit nunta. N-am plâns. Parcă soţul meu,aflat la Domnul,mi-a dat putere atunci. La un an ­după aceea,şi cel de-al doilea fiu a decis să se căsătorească tot în luna mai.

Acum,bucuriile mele cele mai mari sunt ­cele două nepoţele,Ilinca şi ­Cristiana. Dumnezeu mi-a trimis aceste două floricele să-mi mângâie singurătatea şi să-mi dea forţa de a merge mai departe.