INTERVIU EXCLUSIV Coșmarul Alexandrei Stan, la Survivor: "Am retrăit momentul violenței cu Marcel Prodan"
Alexandra Stan (31 de ani) nu a trecut nici acum peste trauma trăită în urmă cu opt ani, atunci când a fost bătută crunt de fostul ei iubit și manager, Marcel Prodan! Deși solista și-a căutat ani întregi dreptatea în instanță, Alexandra a rămas cu sechele de pe urma bătăilor încasate. În plin concurs la „Survivor România”, faimoasa a clacat psihic, retrăind momentele de violență extremă la care a fost supusă de fostul ei manager.
„Nu pot să joc jocul ăsta, Moro! Nu pot să trec prin asta încă o dată! Nu pot să trec prin asta, Moro, înțelege! Eu am trecut prin chestia asta! O să o iau razna, deci, jur, nu mai pot!',a strigat Alexandra Stan, în timp ce plângea în brațele lui Cătălin Moroșanu. Alexandra Stan și-a deschis sufletul, în exclusivitate pentru Click!, și a povestit înt-un interviu întreaga ei experiență de la «Survior România!»
- Click!: Ce a însemnat pentru tine experiența „Survivor România”? Ce frici și temeri te-a ajutat să depășești această competiție?
Alexandra Stan: ”Survivor România” a fost pentru mine o experiență complexă, din toate punctele de vedere. M-a ajutat să îmi depășesc foarte multe frici: frica de înălțime, de apă, de întuneric. Eu, înainte de a pleca în Republica Dominicană, am crezut că îmi va fi teamă să stau în junglă, în natură, alături de animale, insecte dar, de fapt, nu mi-a fost deloc frică să dorm în tabără, chiar m-am relaxat foarte tare și mi-a plăcut foarte mult. De fapt, fricile mele puteau fi rezolvate oriunde, însă uneori trebuie să ajungi la capătul pământului, în junglă, ca să rezolvi anumite frici.
- Cât de greu ți-a fost să te adaptezi la viața din junglă? Ce-ți lipsea cel mai tare? Când ai ajuns în România ai comandat burgeri!
Nu mi-a fost foarte greu, eu sunt obișnuită să stau pe plajă. Am stat la Tuzla vara trecută așa că, să stau desculță în natură și să fac baie în mare, inclusiv să-mi spăl hainele în mare, mi s-a părut un lucru foarte frumos. Singurul lucru care îmi lipsea erau oamenii dragi, mi-ar fi plăcut să împărtășesc această experiență cu familia, cu prietenii. Și, da, mi-a lipsit și mâncarea!
- Ce ți s-a părut mai greu de depășit? Traseele care ți-au dat bătăi de cap sau lipsa mâncării și a condițiilor?
Cel mai greu a fost să comunic. Fiind foarte mulți oameni în echipă, cu caractere diferite, să găsim o comunicare echilibrată mi s-a părut cel mai dificil. Fiecare dintre noi avea o părere și fiecare încerca să se impună. Traseele au fost într-adevăr grele la început dar, după ce le făceam măcar o dată, nu mai aveam nici o frică și s-a și văzut asta, începusem să am o evoluție din ce în ce mai bună.
„Am un singur rinichi! M-am dreglat hormonal!”
- Îți pare rău că ai ieșit relativ repede din competiție? Ai avut mai multe probleme de sănătate (în special cu rinichii). S-au rezolvat?
Nu-mi pare rău că am ieșit din competiție, am spus de la început că voi sta acolo cât o să vrea Dumnezeu. Am dorit să văd care îmi sunt limitele, nu am participat ca să le depășesc sau să îmi demonstrez cât sunt de puternică. Am fost ca să văd efectiv cât de puternică sunt. Am avut probleme de sănătate, eu am un singur rinichi și, la un moment dat, începusem să mă umflu destul de tare, rețineam apa, am avut probleme și cu stomacul și am fost de două ori la spital. Am avut și un dereglaj hormonal, însă problemele s-au rezolvat.
„Este mâncătorie la Faimoși!Unii sunt falși!”
- Ai declarat că vei spune tot adevărul odată ieșită din competiție despre “mâncătoria” din junglă. Ai fost o victimă sigură în acest concurs? Cine consideri că te-a săpat?
Nu am fost victimă, consider că unele persoane au încercat să se victimizeze foarte mult. Într-adevar este <mâncătorie>, fiecare încearcă să își păstreze locul cât mai mult și încearcă să se impună. Unii dintre cei din echipa mea au fost și sunt falși, încearcă în fața camerei să pară altceva decât ceea ce sunt. Eu am fost sinceră de la început, am spus în față ce aveam de spus și suțin și acum. Am fost eu însămi și nu mă consider o victimă, dar cred că am fost nedreptățită în anumite momente. Dar până la urmă este „Survivor”, nu trebuia să aibă nimeni răbdare cu mine să mă adaptez condițiilor. Le-am recunoscut colegilor mei că sunt slabă pe trasee. Am fost asumată și le-am spus că, dacă ei consideră că trebuie să plec, o să plec.
- Băieții de la Faimoși au fost acuzați ca sunt misogini. Ce te-a deranjat cel mai tare în ce privește atitidinea lor?
Unii dintre ei sunt misogini. Cosmin Stanciu nu este misogin, este un exemplu de bărbat cum nu prea mai înâlnești. Ceilalți sunt și cel mai tare m-a deranjat că aveau pretenția ca noi fetele să ne comportam acolo exact cum se comportă femeile din viața lor de acasă, ca neveste, iubite care stau la cratiță și le acceptă chestii făra să comenteze. Până la urmă le-am spus clar și răspicat că noi acolo suntem o echipă, fiecare este egal cu ceilalți. Aveam și atribuții de femeie, la gătit, cât și de bărbat, să car lemne, să fac focul...
- Cine crezi că merită să câștige „Survivor”?
Cred că merită să câștige ori Cosmin, ori Zanni. Ana Porgras mi se pare și ea un candidat bun pentru câștigarea „Survivor România”.
- Care a fost cel mai greu moment pentru tine din competiție?
Cea mai grea săptămână a fost prima, până m-am adaptat. Ruperea de tot ceea ce însemna viață cotidiană, confort a fost foarte drastică, toți am resimțit-o. Până la urmă toți ne-am adaptat. Un moment greu a fost când a trebuit să mă lupt față în față cu Marilena și am retrăit momentul violenței prin care am trecut acum câțiva ani. Acum era în fața camerelor și mă vedea toata țara și a fost foarte greu. Îmi imaginam că o să vadă mama prin ce am trecut cu Marcel Prodan, că o să mă vadă suferind.
- Cât de tare ți-a lipsit iubitul tău în cele două luni? Am văzut că a venit după tine...
Mi-a lipsit foarte tare, mi-au lipsit și prietenii și familia. Mi-a lipsit să împărtășesc cu ei momentele frumoase de la „Survivor”, care au fost multe. Natura este superbă, să te trezești dimineața și să auzi păsărelele, să vezi răsăritul, să faci baie în <cada> de zeițe, să te uiți noaptea la stele și să adormi privindu-le sunt lucruri cu adevarat unice și minunate pe care aș fi vrut să le trăiesc alături de cei dragi. Apusul era, de fiecare dată, un spectacol și mi-ar fi plăcut să-l vad cu iubitul meu, dar cu siguranță vor mai fi momente speciale.
Citește și:
