Marlene Dietrich, o mamă de coşmar! Povestea vieţii tumultuoase a artistei
Una dintre frumuseţile emblematice ale cinematografiei a fost Marlene Dietrich. Admirată pentru atitudinea ei distantă şi pentru frumuseţea glacială pe care o emana, actriţa a avut o viaţă personală dezordonată care a şi-a lăsat amprenta asupra singurei sale fiice, Maria Riva.
Maria Riva a scris o carte în care şi-a deschis sufletul pentru a povesti viaţa mamei sale, aşa cum era ea în spatele cortinei şi a reflectoarelor. În carte, Maria descrie consumul nervos la care a fost supusă mama sa pentru a deveni un star cinematografic. Marlene făcea tot ce îi stătea în putere pentru a nu afişa vreo urmă de căldură sau umanitate. Nu era niciodată o apariţie prietenoasă, iar privirile aspre erau specialitatea ei.
Fiica artistei mărturiseşte: „Mama se asemăna cu o figură regală. Atunci când vorbea, oamenii ascultau. Atunci când se mişca, oamenii o priveau fascinaţi. Nu a stat niciodată la o coadă în magazin, nici măcar nu i se verifica paşaportul. Adesea era uimită de urâţenia şi banalitatea oamenilor care o înconjurau.”
Dietrich era de un egoism teribil. Rareori vorbea cu cineva pentru că nu era interesată de opiniile celorlalţi, fie ele pozitive sau negative.
Fiica lui Marlene recunoaşte că mama sa era o apariţie. Îmbrăcămintea extravagantă, vocea joasă şi plină de erotism sunt caracteristici pe care nu le poate şterge din memorie. În filmele sale, şi mai târziu, în concerte, Marlene afişa un magnetism aparte şi o exasperare mascată. Adesea îmbrăcată în pantaloni, cămasă şi o pălărie cu bor larg, ea avea un look al sexualităşii hibride, cu mult înainte ca acesta să fie la modă.
Actriţa era temperamentală şi avea un aer artistic. A mers singură la Academia de Arte a lui Max Reinhardt şi i-a mărturisit acestuia tranşant că doreşte să devină o figură celebră în industrie. Îi plăcea să îşi expună picioarele lungi, jucând în spectacole de cabaret. Mai mult decât orice, iubea să se îmbrace în costume opulente care contrastau cu sărăcia generală din timpul războiului.
La doar 22 de ani s-a căsătorit cu asistentul Rudolf Sieber care i-a devenit paznic şi manager. El strângea, cu resemnare, scrisorile de dragoste primite de Marlene şi i le ducea în birou pentru a le citi.
În studioul din Berlin, Marlene l-a întâlnit pe Josef von Sternberg, cel care i-a devenit mentor şi care i-a oferit roluri-cheie în diverse filme. S-au îndrăgostit şi între ei s-a format o legătură sado-masochistă. De altfel, viaţa amoroasă a artistei a fost un lung şir de experienţe amoroase eşuate.
După succesul filmului “The Blue Angel”, Marlene a ajuns la Hollywood şi, câţiva ani mai târziu, a devenit cetăţean american. Viaţa sa în Statele Unite ale Americii nu i-a schimbat atitudinea rasistă şi i-a accentuat obsesiile. Ura microbii, obişnuia să folosească substanţe antiseptice şi refuza să fie tratată în spital de asistentele care nu erau de rasa caucaziană. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a avut rolul de a amuza şi distra trupele americane. Şi-a luat rolul un pic prea în serios, ajungând în patul a numeroşi generali şi comandanţi.
Ca mama, era un coşmar. Marlene nu o lăsa pe fiica sa să îşi facă prieteni şi îi interzicea cu desăvârşire apropierea de animale, în special de câini. Marlene era exasperată atunci când cineva îi acorda mai multă atenţie fiicei decât ei. Comportamentul actriţei a împins-o pe Maria spre patima alcoolismului.
Începând cu anul 1953, cariera lui Dietrich se îndreapta spre sfârşit, iar sănătatea sa şubrezea de la o zi la alta. Marlene şi-a început cariera de cântăreaţă la un club de noapte. După reprezentaţii, fuma excesiv şi bea cantităţi nesănătoase de alcool pe care le combina cu antidepresive. În scurt timp, actriţa care se bucura de admiraţia publicului a devenit o fiinţă care stârnea repulsia şi care emana un miros puternic de alcool oriunde mergea, potrivit spuselor fiicei sale.
Marlene s-a stins din viaţă în anul 1992, la vârsta de 90 de ani.
