Actorul Dorel Vișan, nevoit să se descurce cu o pensie foarte mică: „Nu mor eu de foame!”
Maestrul Dorel Vișan, ajuns la venerabila vârstă de 88 de ani, rămâne una dintre cele mai impresionante figuri ale teatrului și filmului românesc. Cu zeci de roluri principale în filme și piese de teatru, el este considerat un adevărat titan al scenei românești.
Cu toate acestea, după o viață dedicată artei, actorul se confruntă cu o realitate dureroasă și nedreaptă: o pensie care nu reflectă în niciun fel statutul și contribuția sa culturală. Într-un dialog acordat Playtech, marele artist a vorbit deschis despre situația sa financiară, despre promisiunile guvernanților și despre dificultățile cu care se confruntă mulți artiști aflați la pensie.
Ce pensie are Dorel Vișan, după o viață închinată scenei?
Este aproape incredibil, dar Dorel Vișan primește o pensie de doar 1.400 de lei, o sumă care nu se apropie nici pe departe de valoarea unei cariere impresionante și a impactului său asupra culturii române.
Artistul beneficiază și de o indemnizație de merit, însă chiar și așa veniturile sunt modeste. În urmă cu aproximativ doi ani, actorul a mărturisit, cu sinceritatea și demnitatea care îl caracterizează, că nu pune mare preț pe promisiunile politicienilor privind majorarea pensiilor.
„După ce au aflat că am pensie de 1.400 de lei, toate televiziunile au început să spună că mor de foame, ăștia nu-s normali! Pe fluturașul de pensie nu am văzut nicio modificare până acum, niciun ban în plus… să nu mă plângă nimeni, că nu mor eu de foame, mă descurc, muncesc!”, a declarat actorul.
Descurcăreț din fire, el administrează și o mică fermă la Cluj, unde cultivă legume, rămânând astfel activ și independent.
Ar putea Dorel Vișan trăi din drepturile de difuzare?
Deși a jucat în numeroase filme și spectacole de teatru, actorul spune că nu ar fi putut trăi niciodată din drepturile de difuzare, lucru care arată încă o dată cât de fragil este sistemul de remunerare pentru artiști în România. În timp ce unii actori care apar în seriale sau telenovele mai pot beneficia de astfel de venituri, Vișan afirmă că pe el nu l-a căutat nimeni în acest sens.
„Unii artiști poate se descurcă din filmele în care au jucat, din drepturile de difuzare. Dar pe mine nu m-au căutat. Eu, actorul Dorel Vișan, nu pot trăi din drepturile de difuzare. E mult de discutat pe tema soartei artiștilor la pensie în România”, mărturisește acesta.
Declarația subliniază încă o dată precaritatea financiară în care ajung mulți dintre marii noștri actori, în ciuda unei cariere de excepție.
De ce nu mai vrea să urce pe scenă: „Ăsta nu e teatru!”
Dorel Vișan și-a păstrat implicarea în lumea filmului, acceptând colaborări selectate, dar de peste 20 de ani nu a mai urcat pe scena unui teatru. Motivul este unul profund și ține de modul în care el vede rostul artei teatrale.
„Nu mai fac teatru de vreo 20 de ani. Ăsta nu e teatru! Teatrul se face pentru oameni, de aceea s-a descoperit. Ienăchiță Văcărescu ne sfătuia ca, prin teatru, ‘năravuri îndreptați’. Nu să aducem alte moravuri, așa cum e acum”, a spus actorul, dezamăgit de direcția în care au evoluat unele producții contemporane.
Pentru Vișan, teatrul este o formă de educație morală, un mod de a contribui la formarea oamenilor, nu doar un mijloc de divertisment. De aceea, preferă să își păstreze integritatea artistică și să nu se implice în proiecte care nu îi reflectă valorile.
O carieră remarcabilă: de la „Senatorul melcilor” la colaborări internaționale
Deși retras de pe scena de teatru, Dorel Vișan continuă să fie apreciat în lumea filmului. În 2023, a jucat în pelicula „21 de Rubini”, alături de nume mari ale cinematografiei internaționale, precum Anthony Delon și celebrul Mickey Rourke. Interpretarea sa a fost lăudată de agenția actorului american, Kimberly Hines, care a subliniat profunzimea și nuanțele jocului său artistic.
De-a lungul carierei, Vișan a reușit să creeze roluri memorabile. Cel mai cunoscut rămâne cel din „Senatorul melcilor”, film pentru care a fost recompensat cu „Premiul pentru interpretare masculină” la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier, în 1995. Această performanță i-a adus recunoaștere internațională și a rămas un reper în cinematografia românească.
